Spălat și umezit de apele primăverii, pământul începe a se acoperi cu verdeață și cu flori; toate locurile de pe el capătă o vedere frumoasă și sunt în stare a da adăpost și a pricinui plăcere, ba adesea și hrană călătorului.

Același lucru se petrece și cu sufletul spălat de lacrimile pocăinței; cugete și simțiri curate îl îmbracă din cap până în picioare; din acestea, asemenea unor flori mirositoare, se ivesc felurite făgăduințe și fapte frumoase.

(Sfântul Inochentie al Odessei, Înțelepciunea dumnezeiască și rosturile naturii, traducere de patriarhul Nicodim Munteanu, Editura Sophia, București, 2012, pp. 43-44)