- Sunt situaţii în care nu avem dreptul să iertăm? Mă refer la situaţiile în care greşesc cei pe care suntem puşi noi să-i conducem.

- În scrisorile Sfinţilor Varsanufie şi Ioan, la un moment dat, unul dintre fraţi, care era iconom, în orice caz avea o funcţie în mănăstire, s-a certat cu un oa­recare frate care venea pe ascuns şi cerea lucruri, călcând binecuvântarea gene­rală, de obşte. Acest iconom, fiind chi­nuit de mustrările de cuget, pentru că era călugăr bun, era ucenic al Marelui Varsanufie, îi trimite o scrisoare Sfântului Varsanufie - trebuie să ştim că sfân­tul nu trăia în obşte, ci trăia zăvorât în­tr-o peşteră, de unde scria răspunsuri fraţilor - , în care îi povesteşte cele întâmplate, zicându-i: aşa şi aşa l-am cer­tat, dar acum îmi pare rău şi îmi vine să-i cer iertare. Şi i-a zis Sfântul Varsa­nufie: „E bine că-ţi pare rău, spovedeşte-te la duhovnic, dar nu-i cere iertare lui, pentru că fratele, slab fiind, se va simţi îndreptăţit şi va face mai departe fapta rea pe care a făcut-o. Vei strica rânduiala în mănăstire". Aşa că sunt cazuri în care, dacă suntem puşi să conducem şi avem sub noi vreun om îndărătnic care strică bunul mers al lucrurilor, tre­buie să-l mustram, fără să-l urâm, desi­gur, şi, dacă se va supăra, să căutăm o cale de a-l împăca, dar fără să cădem prea uşor în declaraţii melodramatice, pe care el să le înţeleagă greşit şi poate astfel să se întărească în nebunia lui. Acesta este sfatul Sfântului Varsanufie cel Mare. Este o treabă foarte delicată, pentru că prea uşor putem îndreptăţi mândria noastră şi să nu mai cerem ier­tare celor de sub noi, dar sunt cazuri speciale, de tipul celui descris în scrisori­ de Sfântului Varsanufie, în care trebuie să acţionăm astfel.

Aşa că, cu dreaptă judecată, păzind dragostea în inimă, văzând dacă nu cumva ajungem să urâm, să desconside­răm pe omul respectiv, să încercăm să le facem pe toate bine, dacă suntem puşi conducători peste o adunare, în aşa fel încât şi dragostea să fie păstrată, şi neo­rânduiala să fie pedepsită.

(Ieromonah Savatie Baștovoi, A iubi înseamnă a ierta, ediția a doua, Editura Cathisma, București, 2006, pp. 91-92)