Diferenţa majoră dintre preoţia Noului Testament şi preoţia Vechiului Testament este de aceeaşi natură, diferenţa dintre cele două Testamente, cel Vechi şi cel Nou, anume cu diferenţa stabilită între umbră şi întrupare, între chip şi adevăr. Fiindcă vechiul cult şi vechea preoţie erau chipul şi umbra Noului Testament, iar jertfele şi diferitele ierurgii ale Vechiului Testament erau chipul şi umbra tainelor viitoare. Superioritatea preoţiei neotestamentare faţă de cea din Vechiul Testament se arată şi din temeiul ei. Preoţia vechiului cult îl avea drept temei pe Aaron, un om supus păcatelor, arătat de Moise ca preot al lui Dumnezeu, iar preoţia Noului Testament îl are temei pe cel mai înalt Arhiereu Însuşi, pe Dumnezeul-om, pe Domnul nostru Iisus Hristos, Care i-a arătat pe Apostolii Lui, prin pogorârea Duhului Sfânt, arhierei mistagogi şi liturghisitori ai dumnezeieştilor Lui Taine. Dar şi diferenţa de jertfă adusă lui Dumnezeu marchează superioritatea preoţiei Noului Testament. Fiindcă Aaron a adus jertfă sângeroasă, el jertfind boi, ţapi, viţei şi junei, iar preotul Noului Testament aduce Jertfa cea fără de sânge, Jertfa cea duhovnicească a Fiului şi Cuvântului lui Dumnezeu, Care S-a jertfit pe Sine pentru viaţa şi mântuirea lumii.

(Sfântul Nectarie de la Eghina, Despre preoției, Editura Doxologia, Iași, 2013, p. 36)