Supunerea soției
Fiecare pereche căsătorită e chemată să trăiască într-o desăvârşită unire şi armonie, astfel că legăturile lor să oglindească legătura lui Hristos cu Biserica Sa: Căci bărbatul este cap femeii, precum şi Hristos este cap (v.23). Deci Biserica se supune lui Hristos, aşa şi femeile bărbaţilor lor întru toate.
Citirea Apostolului (Efes. 5,20-33) începe cu îndemnul la mulţumire necontenită pentru toate câte a făcut Hristos pentru noi (v.20) şi chemarea adresată fiecăruia de "a se pleca unul altuia intru frica lui Dumnezeu" (v.21). Sfântul Pavel vorbeşte în continuare despre unitatea dintre Hristos şi Trupul Său, Biserica, şi despre nesfârşită dragoste jertfelnică a lui Hristos pentru mireasa Sa, Biserica. Fiecare pereche căsătorită e chemată să trăiască într-o desăvârşită unire şi armonie, astfel că legăturile lor să oglindească legătura lui Hristos cu Biserica Sa: Căci bărbatul este cap femeii, precum şi Hristos este cap (v.23). Deci Biserica se supune lui Hristos, aşa şi femeile bărbaţilor lor întru toate. (v.24)
Din nefericire, aceste ziceri despre capul bărbătesc al familiei şi despre supunerea soţiei faţă de soţ "întru toate" sunt adeseori înţelese greşit în cultura noastră de azi. Unii socotesc că Sfântul Pavel îngăduie soţilor să domine şi stăpânească asupra soţiilor aproape ca nişte dictatori, iar soţiile sunt silite să se supună cu resemnare la tot ce le-ar spune soţul. Însă pasajul în întregul său ne dă sensul adevărat al calităţii de cap a soţului, care se întemeiază pe învăţătura lui Hristos despre conducători ca slujitori ce se jertfesc pe sine (Marcu 10,44). Aceasta înseamnă că soţul are datoria de a-şi iubi şi sluji soţia aşa cum Hristos iubeşte şi slujeşte Biserica. Căci îndată Sfântul Apostol Pavel spune: Bărbaţilor, iubiţi-vă femeile voastre, precum şi Hristos au iubit Biserica, şi pe Sine s-au dat pentru dansa. (...) Aşa sunt datori bărbaţii să îşi iubească femeile lor ca şi trupurile lor. Cel ce iubeşte pe femeia sa, pe sine se iubeşte. Că nimeni vreodată nu şi-a urât trupul său, ci îl hrăneşte şi îl încălzeşte pe el, precum şi Hristos Biserica (v.25 şi v.28-29). Iar spre sfârşitul citirii, comparaţia dintre căsătorie şi unirea lui Hristos cu Biserica Sa este întărită cu cuvintele: „Taina aceasta mare este; iar eu zic de Hristos şi de Biserică” (v.32).
(David și Mary Ford, Căsătoria- cale spre sfințenie, Editura Sophia, București 2001, p.89)
Să trăim bucuria de-a o avea pe Maica Domnului ca mamă a noastră!
Rugăciunile noastre sunt duse de îngeri la Maica Domnului
Citește despre:Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro