(In. 10, 13) Dar cel plătit fuge, pentru că este plătit şi nu are grijă de oi.

Presupuneţi că cineva a păcătuit – a păcătuit grav. El trebuie să fie alungat, excomunicat. Totuşi, dacă este excomunicat, el va deveni un duşman şi va complota să facă cât mai mult rău. Şi aşa, pentru o vreme, păstorul care caută ale sale şi nu ale lui Hristos rămâne tăcut şi nu respinge păcătosul, pentru ca el să nu aibă de suferit de la atacurile aceluia şi să piardă ceea ce caută – avantajele prieteniei umane. Dar priviţi! Lupul a prins oaia de gât, diavolul a ademenit pe credincios în adulter. Şi totuşi tu eşti tăcut – tu nu opreşti asta. Ca un năimit, ai văzut lupul venind şi ai fugit. Poate tu răspunzi şi spui: Vezi, sunt aici, n-am fugit! Ba ai fugit pentru că ai tăcut; ai fost tăcut pentru că ţi-a fost frică.

(Fericitul Augustin, Tratate la Evanghelia după Ioan 46.8, traducere pentru Doxologia.ro de Iosif Agaton)