Pentru ce atât de mare este pentru noi această taină a lui Dumnezeu, această aspră moarte? Pentru căile morţii nu sunt răspântii pe care noi să ne putem abate la dreapta ori la stânga. Moartea e sigură; paharul amar al morţii este hotărât pentru fiecare; de el nu se poate să se lepede cineva, iar judecata lui Dumnezeu ne atinge pe toţi, căci ea este sabie a lui Dumnezeu, Care nu Se uită la fața omului. Căci moartea nici pe împăraţi nu-i cruţă, nici de bătrâni nu-i este milă, nici de cei viteji nu se îndură, nici pe cei răniţi nu-i ocoleşte, nici frumuseţea nu o jeleşte, nici de lacrimi nu se înduioşează, nici tinereţile nu o opresc pe ea, nici de prunci nu-i pasă, ci pe toţi în chip sigur îi atinge. Noi mergem pe acelaşi drum şi nu poate să ne ajute nicio bogăţie. Astăzi eu sunt viu, dar mâine e ca şi cum nu aş fi fost deloc; astăzi sunt cinstit de cei apropiaţi, dar mâine voi fi lipsit de slavă în mormânt; astăzi noi ne ungem cu miruri bine mirositoare, iar mâine vom muri; astăzi trăim în mijlocul a multe bogăţii, iar mâine cu mult plâns ne vor duce pe noi la groapă.

(Sfântul Iov de la Poceaev: viața, cuvinte de învățătură, acatistul, Ed. Sofia, 2008, p. 79)