O mulţime de oameni, când au diferite probleme psihice, necazuri familiale, întâmplări ciudate în viaţă, din cauza lipsei de cunoştinţe religioase sau, mai mult, de practică religioasă apelează la un psiholog sau psihiatru în loc să meargă la un duhovnic iscusit.

Însă, aşa cum se cunoaşte, Psihologia şi Psihiatria sunt două ştiinţe ce dau răspunsuri cu explicaţii fiziologice. Mai mult, s-a încercat în ultimele decenii a se dezvolta şi alte ştiinţe, parapsihologia şi psihotronica, care încearcă să dea explicaţii ce depăşesc fiziologicul însă, deja aici s-a trecut în extrema ocultismului satanic.

Nici una din aceste ştiinţe nu poate înlocui Spovedania şi duhovnicia. În cadrul Sfintei Spovedanii se pătrunde până în adâncul sufletului, se operează şi se scoate toată tumoarea canceroasă a păcatului.

În ştiinţele mai sus menţionate nu se solicită şi nu se exploatează decât raţiunea şi conştiinţa, atât a penitentului, cât şi a celui ce explorează.

În acest sens marele teolog ortodox Mitropolitul Irineu Mihălcescu ne confirmă spunând:

„Ştiinţa psihopatologică şi psihiatria înlocuiesc până la un punct terapeutica duhovnicească, prin examinarea conştiinţei. Ele nu izbutesc să rezolve, însă, toate problemele psihice. Dezechilibrul psihic, unele nevroze nu-şi au numai o explicaţie fiziologică, ci şi una moral-religioasă. Latura moral-religioasă este un domeniu pe care nu-l poate cerceta decât Biserica.

Eliminarea răului produs de necazurile zilnice nu se dobândeşte decât printr-o dezvăluire sinceră a tuturor stărilor intime sufleteşti. Această încredere nu se poate acorda decât duhovnicului”.

(Arhim. Ioachim Pârvulescu, Sfânta Taină a Spovedaniei pe înţelesul tuturor, Editura Albedo, Mănăstirea Lainici – Gorj, 1998, pp. 46-47)