Cum aşa? Aţi trecut pe la mănăstire şi nu aţi ştiut ce să faceţi? Râsete, plimbări şi pălăvrăgeală! De citit nu citiţi, la biserică mergeţi anevoie. Înseamnă că aţi mers acolo pentru desfătare. Faptul că înainte de plecare aţi avut anumite dificultăţi nu este o justificare. Haideţi, apucaţi-vă mai repede de treabă! Trebuie să vă frângeţi puţin, să plângeţi şi să suferiţi puţin înaintea Domnului. În asta constă, pe scurt, toată lucrarea. Cei ce se îndreaptă plâng fiindcă sunt neisprăviţi, iar cei îndreptaţi plâng fiindcă nu sunt încă atât de isprăviţi pe cât ar trebui şi ar vrea să fie. Aşa că să plângem! Doamne, miluieşte!

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Învățături și scrisori despre viața creștină, Editura Sophia, București, 2012, p. 100)