Părintele adesea repeta:

– Tare îmi este milă de tinerii preoți fără experiență, pentru că nu au destulă înțelepciune și curaj ca să întrebe. Stau la ei pomelnicele aruncate pe geam și peste tot prin toată chilia și toate pomelnicele pe care nu le citesc aici, la Sfânta Proscomidie, le vor duce în spate în viața cealaltă (viitoare) și va fi foarte grea povara lor. Ei, fiind fără experiență, scot părticele, iar pomelnicele stau aruncate peste tot. Dacă ar ști ei ce îi așteaptă, atunci ar aduna toate pomelnicele aruncate și necitite, le-ar pune cu grijă unul peste altul, și cu frică, făcând semnul Sfintei Cruci peste ele, ar spune: „Pomenește, Doamne, pe toți cei trecuți în aceste pomelnice nepomenite de mine la rugăciune pentru slăbiciunea omenească”. Și atunci ei n-ar mai răspunde înaintea lui Dumnezeu pentru marea dragoste pe care o are Mântuitorul pentru noi.

Așa spunea bunul nostru Părinte și i se umpleau ochii de lacrimi amare.

(Sfântul Lavrentie de la Cernigov. Viața, învățăturile și minunile făcute de Dumnezeu prin acest mare Părinte, Editura Credința strămoșească, 2003, p. 41)