Să aflăm cum percepem lumea

Lawrence K.Frank este cel care a utilizat prima dată denumirea de “teste proiective”. El afirmă că “o tehnică proiectivă este o metodă de studiu a personalităţii care confruntă subiectul cu o situaţie pentru care va răspunde, urmând sensul pe care aceasta îl are pentru el şi în funcţie de ceea ce resimte în timpul acestui răspuns. Caracterul esenţial al unui test proiectiv este acela că evocă în subiect ceea ce el este, în diferite feluri, adică expresia lumii sale personale.”

Proiecţia este mecanismul prin care localizăm în altul anumite calităţi, defecte, sentimente şi dorinţe, pe care nu le recunoaştem sau le refuzăm în noi înşine. Testele proiective se sprijină pe ideea că în situaţii mai puţin clar delimitate pot să apară elemente ce activează şi dezvăluie structurile psihice blocate, tensionate sau dorinţele neconştientizate. Nu există un răspuns standard la test şi este lăsată o mare libertate de percepţie şi de imaginaţie pentru participant. Există teste proiective de completare (a unei fraze, a unei povestiri, a unui desen) plecând de la un anumit cadru ce stimulează, teste proiective de producţie în care se cere subiectului sã deseneze, picteze, modeleze, să construiascã liber, punctul stimulator fiind materialul sau tema şi testele proiective de observaţie în care se construieşte o situaţie, o poveste vag structuratã.

Desenarea unui copac dezvăluie informaţii despre imaginea de sine

Una dintre cele mai folosite tehnici proiective, de producţie, este testul arborelui. De-a lungul timpului arborele a fost recunoscut ca un simbol al legăturii între cer şi pământ. Simplu şi rapid de realizat, testul este valabil pentru copii şi adulţi, iar practica a dovedit că el funcţionează ca un detector al dezvoltării psihice, fiind util pentru înţelegerea şi abordarea complexă, în devenire, a celui investigat.

Desenarea unui copac dezvăluie despre conţinuturile inconştiente ale imaginii de sine.

Testul arborelui constă în desenarea pe o coală de hârtie a oricărui tip de copac (care să nu fie brad). Concepţia originală gândită de Charles Koch a fost modificată de Storra care a propus ca subiectul să deseneze după primul desen, pe altă foaie, un alt arbore. Pus în faţă situaţiei de a repeta desenul, se pierde inhibiţia, subiectul nu se mai simte examinat, fiind mai sincer. Dacă primul desen îi reprezintă personalitatea aparentă, al doilea arbore oferă o imagine mai profundă şi mai reală a participantului. Acest fapt are avantajul că face să apară conflictele nevrotice de apărare şi de compensare. Urmărind desenul celor doi arbori nu se evidenţiază numai o eventuală diferenţă în ceea ce individul este şi în ceea ce vrea să pară, dar şi alte semne patologice.

Câmpul grafic al foii este identificat cu spaţiul vital care este structurat de reprezentările persoanei în funcţie de arhetipurile care îşi au originea în inconştientul colectiv. Arhetipurile sunt tiparele comune din structura psihologică a omului sau o matrice care influenţează comportamentul uman. Rădăcina copacului este simbolul legăturii cu materia, cu inconştientul şi începutul primordial. Trunchiul este elementul de susţinere, de suport al coroanei. El reprezintă ceea ce este stabil, durabil, central, fiind şi simbolul structurii personalităţii. Exteriorul coroanei, extremităţile ramurilor sunt zone de contact între interior şi exterior, dând informaţii despre raportul pe care le are persoana cu mediul. Coroana este, de asemenea, suport pentru fructe şi flori. Fructele, florile şi frunzele sunt elementele cele mai instabile. Dar coroana în ansamblul ei este câmpul de expresie prin excelenţă, putând lua cele mai variate forme. Marginile foii capătă semnificaţiile unor limite şi sunt resimţite uneori ca obstacole sau ca zone de sprijin.

Un test util pentru evidenţierea trăsăturilor nevrotice

Înainte de a trece la examinarea propriu-zisă a parţilor principale ale arborelui şi a raporturilor existente între acestea, adică a aşezării copacului în pagină, se apreciază impresia de ansamblu a desenului (armonioasă, monotonă, lipsită de viaţă, confuză, dinamică, dezordonată, delicată, violentă, solidă, complicată, tensionată). Este un test util pentru evidenţierea trăsăturilor nevrotice: anxietate, depresie, nervozitate, agresivitate, imaturitate, aspecte regresive, problematici sexuale, tendinţe obsesionale, ambivalentă, a tendinţelor psihotice şi  tulburărilor de personalitate. De exemplu, dacă arborele este mic sau foarte mare, se arată un posibil sentiment de inferioritate, respectiv de exaltare a imaginaţiei. Un trunchi îngustat poate fi un blocaj al încărcăturii afective, trunchiul împărţit în două relevă o divizare a personalităţii, iar dacă arborele creşte în ghiveci persoana are senzaţia că este prizoniera unei probleme. O coroană aplecată spre stânga descrie un subiect ce se agaţă de copilărie, de trecut şi care nu investeşte în viitor. La un temperament extravertit marginile frunzişului sunt fine, adeseori rotunjite, cu deschideri, arborele este mare şi coroana bogată.

Tehnicile proiective pot fi folosite şi ca terapie (art-terapie) pentru a exprima şi elibera tensiuni, dar şi pentru sensibilitatea lor faţă de schimbările ce apar, ceea ce ar permite o prognoză privind terapia şi efectele acesteia.

De la același autor

Ultimele din categorie