Scurtă meditație la Duminica a 32-a după Rusalii – vameșul Zaheu, pildă de îndreptare

Reflecții

Scurtă meditație la Duminica a 32-a după Rusalii – vameșul Zaheu, pildă de îndreptare

Avem o dublă alternativă: putem urma exemplul lui Zaheu, câștigând astfel mântuirea, sau ne putem contopi cu lumea, judecându-i pe ceilalți după criteriile noastre omenești și afundându-ne în păcate. Mântuirea depinde și de noi, și de toate sacrificiile pe care dorim să le facem în acest sens.

Evanghelia zilei din duminica a 32-a după Rusalii, consemnată de Sfântul Evanghelist Luca (19, 1-10), ne oferă spre meditație întâlnirea dintre Iisus Hristos și vameșul Zaheu, o persoană inedită și controversată, de la care avem multe de învățat.

Textul pericopei evanghelice scoate în evidență milostivirea și dragostea lui Hristos față de cei păcătoși. 

În limba ebraică numele „Zaheu” înseamnă „curat, nevinovat”, dar nu era un nume prea des întâlnit în Israel. Din cauza meseriei sale, și anume, aceea de a colecta de taxele și impozitele, avea și o reputație nu tocmai bună în rândul comunității, pentru că se credea că își agonisea bani și pentru buzunarul propriu. Iar din acest motiv, vameșii erau disprețuiți de popor.

Însă, în ciuda acestui fapt, se întâmplă ceva unic și cutremurător, un eveniment irepetabil în întreaga Sfântă Scriptură. Hristos, trecând prin Ierihon, îl vede pe Zaheu deasupra mulțimii și se autoinvită în casa acestuia, iar el, la rândul său, îl primește cu bucurie, deschizând Mântuitorului porțile casei sale.

În continuare, face și o mărturisire, ca o spovedanie: „Iată, jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor și, dacă am nedreptățit pe cineva cu ceva, întorc împătrit” (cf. Luca 19, 8). Observăm faptul că Zaheu a fost atins de harul și lucrarea lui Dumnezeu încă dinainte de a-L întâlni pe Hristos. Tocmai de aceea s-a și urcat în sicomor, pentru a-L vedea mai bine pe Hristos: „Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine” (cf. Ioan 14, 6), având în vedere faptul că mulțimea era un obstacol între el și Fiul lui Dumnezeu.

Această mărturisire a lui Zaheu face dovada faptului că vrea să se întoarcă la preceptele morale, dar, mai mult decât atât, dorește să repare și toate nedreptățile pe care le-a făcut în timpul slujbei de vameș. Desigur, poate fi un preț mare de plătit – „întorc împătrit” însă, în schimb, primește binecuvântarea lui Dumnezeu și mântuirea, nu numai a lui personală, ci și a întregii case, pentru că Mântuitorul spune: „Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia, căci şi acesta este fiu al lui Avraam. Căci Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască pe cel pierdut” (cf. Luca 19, 9-10).

Avem o dublă alternativă: putem urma exemplul lui Zaheu, câștigând astfel mântuirea, sau ne putem contopi cu lumea, judecându-i pe ceilalți după criteriile noastre omenești și afundându-ne în păcate. Mântuirea depinde și de noi, și de toate sacrificiile pe care dorim să le facem în acest sens.

În fiecare duminică și sărbătoare, prin Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie și prin toate slujbele Bisericii, Hristos vine la casele sufletelor noastre: „Iată, stau la ușă și bat; de va auzi cineva glasul Meu și va deschide ușa, voi intra la el și voi cina cu el și el cu Mine” (Apocalipsa 3, 20). De noi depinde dacă Îl primim sau nu, dacă dorim să ne schimbăm sau nu, și, în funcție de atitudinea noastră, vor exista la un moment dat și consecințe!

Citește despre: