O nouă apariție semnată de Părintele Vasile Gafton, „Răsplata stăruinței. Câteva ipostaze ale fericirii în Evanghelie” (Editura Armanis, Sibiu, 2021, 176 pg.) se așează la îndemâna noastră spre a ne bucura. Îmi îngădui să așez, chemare la lectură, prefața pe care am așezat-o zălog frumuseții textului Părintelui: „E tot mai greu să descoperi – în vorbit ori în scris, deopotrivă – cuvintele prin care să-i faci pe oameni să privească fericirea în ochi. E atât de mult zgomot pe subiect, se propun atâtea combinări ale fericirilor facile încât să propui stăruința ca formă de fericire e aproape la limita absurdului cotidian. Părintele Vasile Gafton o face și o face bine. Mutând atenția dinspre magia fericirii spre Sfințenia Fericirilor. Dinaintea traumei fricii generalizate propune o limpede, prea limpede pe alocuri, terapie a sobrietății evanghelice. Din taina acestei meditări se nasc parte din soluțiile întrevăzute din textele sale. O incredibilă unitate cu tot ce a scris până acum, cuminte și așezat, răzbate și din volumul ce ni-l dăruiește în chipul acesta al pelerinului liniștit. Ceva din sobrietatea lui cotidiană trece în calc, în foaia de proiect a textelor sale și înțeleg că de acolo se naște, în parte, valoarea textelor. O comunicare cumpănită, care mi-a adus aminte de o frumoasă cuvântare a lui Andrei Bârseanu în care cerea intelighenției românești ardelene rostirea cu simplitate a adevărului: „Nu mă opresc deloc la învățații noștri, la aristocrații științei românești; ei sunt siliți a alerga necontenit la izvoare străine; ei sunt siliți a tălmăci fel de fel de lucruri din limbi mai dedate cu învățătura în mai puțin deprinsa limbă a strămoșilor noștri. De n-ar fi cu supărare, mi-aș permite numai și numai a adresa o mică rugare acestei înalte clase a societății noastre. Anume, o aș ruga să o dea, când scrie câte ceva cât mai pe „româniă” ca să apucăm și noi „neprocopsiții” câte o vorbă, două”. E parcă un punct din programul său cultural, anume acela de a face accesibilă limba și cultura literară maselor populare, oamenilor simpli care, pentru el, fiul preotului din Dârstele Brașovului, sunt Țara. E sentimentul pe care-l afli citind textele Părintelui Vasile Gafton.

Veți descoperi cum poate fi interogat sufletul cu privire la fericire, la Evanghelie, la sărbătoare.  Nu este deloc un soi de fericire vs. nefericire. Poate și pentru că opusul Fericirii nu e nefericirea, ci neîmplinirea în virtuți. Îmi pare important faptul că Părintele Vasile Gafton a descoperit și ne-a transmis tonusul prin care se îmbogățesc sensurile virtuților în viețile noastre. După cuvântul inspirat al lui Bogdan Tătaru-Cazaban: „Avem nevoie de virtuți pentru a ne modela umanitatea și, mai cu seamă, pentru a putea trăi împreună cu ceilalți. E ceea ce resimt mulți dintre noi nu numai când conflictele iau forme exacerbate, când pozițiile trec dincolo de limita vehemenței, când diferențele nu mai pot coexista, ci și atunci când în viața de zi de zi dau prea des peste acreală, mitocănie, prost gust, țâfnă, impertinență. Nu trăim atunci o nostalgie irepresibilă după moderație, afabilitate, modestie, bună-cuviință, discreție?” (Bogdan Tătaru-Cazaban, Inteligența inimii. Schițe pentru un portret al virtuții, Spandugino, 2021, 79 pg. ).

Cred că o carte de genul celei scrise și dăruite nouă de Părintele Gafton are în ea toate ingredientele liniștirii de furtuna nefericirii pe care unii o numesc fericire. A fost sentimentul pe care l-am încercat când am stins textul de pe monitor. Și am rămas cu o sărbătoare distinsă în inima mea. Încă o dată Părintele Vasile nu dezamăgește si inima lui, încă o dată, se lasă prinsă în pânza de gând a unei cărți. Pentru propovăduirea Bisericii și motivarea sufletelor noastre în căutarea și aflarea Domnului Hristos, Cel mort și înviat de dragul nostru. Care șade de-a dreapta Tatălui, și Care iarăși va să vină, să judece vii și morții. E propunerea Bisericii întru Fericire. Să fii judecat de Cel Care te iubește, de Cel Care a plătit cu Viața Lui pentru viața ta. Pentru Fericirea ta” (Cum să vorbești liniștit despre neliniștea Fericii, pp. 11-14). Sunt 36 de texte care ne aduc Evanghelia mai aproape, mai pe înțeles. De aceea, cred, merită cercetate pe îndelete.

Sursa: tribuna.ro