După o vară plină de timp dăruit altora și o toamnă asemenea, în perioada 27 octombrie – 4 noiembrie, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Teofan, Departamentul Misiune pentru Tineret al Arhiepiscopiei Iașilor a dorit să răsplătească osteneala a 18 tineri, membri ai Asociației „Prietenii Sfinților Trei Ierarhi” și implicați în activitățile organizate de Departament, printr-un pelerinaj în Grecia. A fost un dar aparte, pe care nădăjduim să-l prețuim cum se cuvine.

Pelerinajul a început la București, cu sărbătoarea sfințirii picturii Catedralei Naționale și cu închinarea la moaștele Sfântului Cuvios Dimitrie Basarabov. Această călătorie de nouă zile, petrecută alături de prieteni, ne-a ajutat să înțelegem că sfinții sunt grabnic ajutători, dar și foarte ospitalieri și iubitori.

După Sfânta Liturghie de la Parohia Jilava și dialogul cu părinții de acolo, primul popas a fost în satul Basarabi din Bulgaria. Ne-am închinat în mănăstirea ridicată pe locul unde Sfântul Dimitrie Basarabov s-a nevoit și, chiar de ziua sfântului, am vizitat peștera și locurile în care acesta și-a sfințit viața.

În prima dimineață pe pământ elen am mers în vizită la Mănăstirea Suroti, la unul dintre cei mai iubiți sfinți ai vremurilor noastre: Sfântul Paisie Aghioritul. Aici, deși în cele din urmă am fost primiți, sfântul a avut grijă să ne amintească, într-un fel tainic, că în casa lui Hristos nu se intră oricum. Tot aici ne-am închinat la moaștele Sfântului Arsenie Capadocianul, duhovnicul familiei Sfântului Paisie și cel care a prevestit intrarea acestuia în viața monahală.

Un alt popas al zilei a fost cetatea Tesalonicului, care adăpostește nenumărate comori: moaștele Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, moaștele Sfintei Anisia, Biserica Rotonda, Biserica Sfânta Sofia cu moaștele Sfântului Vasile al Tesalonicului, Turnul Alb, Catedrala Mitropolitană cu moaștele Sfântului Grigorie Palama, Arcul lui Galeriu și multe alte locuri de mare însemnătate culturală și duhovnicească. După ce ne-am bucurat de un apus pe țărmul Mării Egee, ne-am îndreptat spre Mănăstirea Kato Xenia.

Ce am învățat în cea de-a doua zi? Că în viață vom fi mereu pe fugă, că sunt multe lucruri de făcut și multe locuri de descoperit. Trebuie să folosim timpul cu înțelepciune, dar să nu uităm, înainte de a se lăsa întunericul, să ne așezăm și, în timp ce dăm odihnă trupului, să lăsăm sufletul să se bucure de apusul soarelui.

Ziua a treia ne-a găsit la Mănăstirea Kato Xenia. Maicile ne-au invitat să dăm răspunsurile la strană în timpul Sfintei Liturghii. Am înțeles ce înseamnă cu adevărat iubirea de străini: maicile ne-au cazat, ne-au lăsat să cântăm la strană, ne-au așezat la masă și ne-au oferit câte un mic dar. Tot aici am primit îndemnul să ne luăm timp de gândire și să punem înaintea lui Dumnezeu fiecare lucru pe care dorim să-l facem. Am fost tratați ca niște fii reîntorși acasă, și exact așa ne-am simțit – ca și cum nu am fi părăsit niciodată România. Am plecat de acolo cu următorul sfat: „Dacă nu putem face lucrurile mari pe care le făceau sfinții și asceții din vechime, să le facem pe cele mici, dar să le facem.”

De la Mănăstirea Kato Xenia, a Maicii Domnului „Cea Străină” – denumire provenită de la o icoană a cărei origine nu este cunoscută –, am pornit spre Insula Evia. După un drum anevoios și plin de peripeții, am ajuns în cele din urmă să ne închinăm la moaștele Sfântului David cel Bătrân și la mormântul Sfântului Iacov Tsalikis. Apoi ne-am închinat la moaștele Sfântului Ioan Rusul, sfânt grabnic ajutător și puternic mijlocitor, care prin întreaga sa viață a arătat că tot ceea ce nu te desparte de Dumnezeu poate fi trăit cu pace.

Când am plecat de la Sfântul Ioan Rusul era deja târziu, dar am hotărât să încercăm să ajungem și la Sfântul Partenie al Lampsacului. Ajunși în fața mănăstirii, am găsit porțile închise, așa cum ne așteptam. Dar nu a trecut mult și un călugăr a venit și ne-a deschis, lăsându-ne cinci minute să ne închinăm. Am simțit că sfântul era „acasă” și bucuros de vizită. Nu de multe ori ușile încuiate se deschid, dar pe toată durata pelerinajului sfinții au descuiat fiecare ușă pentru a ne primi.

În cea de-a patra zi am mers la Sfântul Efrem cel Nou, un sfânt foarte drag sufletului nostru. A urmat apoi vizita la Sfântul Porfirie Kavsokalivitul, cel care a dobândit toate harismele prin ascultarea desăvârșită.

Drumul nostru a trecut și prin Atena, locul de naștere al democrației și al teatrului, orașul în care au studiat și Sfinții Trei Ierarhi. Aici ne-am închinat la Sfântul Nicolae Planas, preotul care a slujit zilnic Sfânta Liturghie timp de 50 de ani și care s-a învrednicit să slujească alături de îngeri.
Am mai vizitat și peștera sfinților Vasile cel Mare și Grigorie Teologul, loc în care astăzi se află o biserică. Deși ajunseserăm după program, un tânăr care venise să aprindă o lumânare ne-a văzut și, milostivindu-se, ne-a deschis biserica pentru rugăciune.

Ziua următoare am vizitat Sfântul Nectarie și Sfânta Ecaterina, în Insula Eghina, capitala Greciei în anii 1828–1829, una dintre cele mai frumoase insule ale țării. După ce am părăsit insula, ne-am oprit la Istmul Corint, care leagă Marea Ionică de Marea Egee, apoi la Mănăstirea Sfântului Patapie și la Catedrala Sfântului Apostol Andrei din Patras, unde s-a încheiat cea de-a cincea zi a pelerinajului.

Cea de-a șasea zi a început cu vizitarea Insulei Kefalonia, la Sfântul Gherasim. Ne-am închinat în biserica și în peștera în care se nevoia sfântul. Coborând în adâncuri, am simțit cum aerul se rarefiază și lumina se stinge. Timpul curgea altfel, iar gândurile se limpezeau. Unii au realizat că, deși nu mai sunt înconjurați de nimic, mintea lor încă poartă zgomotul lumii. Alții au înțeles că, în tăcerea deplină, inima începe să tresalte altfel în rugăciune.

După ce ne-am închinat la Sfântul Gherasim – grabnic ajutător celor cu tulburări mintale și mare izgonitor de demoni – am mers în satul Markopoulo, la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, la care, în fiecare an între 6 și 15 august, apar mici șerpi neveninoși cu semnul crucii pe cap și pe limbă.

Cea de-a șaptea zi am petrecut-o în Insula Corfu, unde Sfântul Spiridon ne-a oferit o zi de odihnă. Am participat la Sfânta Liturghie în biserica sa și la procesiunea în cinstea sfântului, prilej de binecuvântare din partea Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Teofan. Pe seară am plecat spre Meteore.

Cea de-a opta zi ne-a găsit la înălțime: am vizitat patru dintre cele șase mănăstiri ale Meteorei, apoi am plecat spre Konitsa, la casa copilăriei Sfântului Paisie Aghioritul. Deși era târziu, am vizitat și Biserica Sfânta Varvara, pe care am găsit-o, providențial, descuiată. Am vorbit despre sfânt, am rostit rugăciuni și am plecat mai departe.

În ultima zi a pelerinajului, ne-am trezit devreme și am urcat pe jos, timp de aproape două ore, spre Mănăstirea Panagia Stomiou, restaurată de Sfântul Paisie. Drumul a fost o rugăciune continuă. Ajunși sus, ne-am închinat, am fost primiți cu dulciuri și daruri, iar la coborâre ploaia ne-a însoțit până la mașini. De acolo am pornit spre casă, cu inimile pline.

Am cuprins în cele de mai sus doar câteva secvențe din pelerinajul nostru. Întreaga călătorie a fost însă însoțită de rugăciune, de cântece, de voie bună, de lacrimi, de minuni – mici și mari – și de un sentiment constant de acasă, de familiaritate și de prietenie.

Cu ce am rămas în urma acestui pelerinaj? Cu multe exemple, cu multe emoții, cu multe minuni și cu dorința de a revedea acele locuri cât mai curând.
Te îndemn și pe tine, ca atunci când vei avea ocazia să mergi în vizită la sfinți, să nu o ratezi. Sfinții te așteaptă așa cum își așteaptă mama copilul acasă.

(Elena Strahotin, vicepreședinte al Asociației „Prietenii Sfinților Trei Ierarhi” și voluntar al Departamentului Misiune pentru Tineret)