Astăzi, lumea nu mai posteşte. Creştinii, respectiv creştinii ortodocşi, mai postesc totuşi. Iar cei care nu mănâncă decât verdeţuri şi alimente, care-i situează într-o categorie numită vegetarieni, pot fi mult mai numeroşi decât postitorii. Este drept că ar trebui să nu cunoaştem câţi postitori sunt, pentru că postul ar trebui, după cuvântul Evangheliei, să se facă în ascuns şi cu faţă veselă. Aşa zice Evanghelia, aşa trebuie să facem!

Trăim în nişte vremuri în care, postul ar trebui să se facă văzut şi cinstit. Oare cum să ne manifestăm că postim şi de ce? Pentru că aşa de mulţi nu postesc, aşa de mulţi habar nu au ce este postul, aşa de mulţi nu numai că nu preţuiesc, dar chiar şi dispreţuiesc postul, încât mai ales tinerii sunt cei mai potriviţi arătând că postesc! Astfel, ei chiar pot să demonstreze societăţii că postul este actual. Porunca postului rămâne actuală şi va rămâne până la sfârşitul veacurilor, când nu se va mai auzi de post, pentru că postul este şi el situat între acele fapte bune care ne conduc pe noi la unirea măcar în conştiinţa noastră, dacă nu în trăirea noastră cu Dumnezeu.

(Părintele Nicolae Tănase, Soțul ideal, soția ideală, Editura Anastasis, Sibiu, 2011, p. 139)