Conform teologiei pauline, Capul femeii este bărbatul, iar Capul bărbatului este Hristos. După acest raționament, femeia trebuie să își acopere capul ca semn al supunerii, nu al unei dominații sau inegalități, ci a slujirii în iubire. De fapt, explicația este și una mult mai praqgmatică. Femeia acoperită este mult mai ferită de a face sminteală cu părul ei frumos, plete etc. în Biserică. Pentru ca oamenii să se roage în Biserică, să fie atenți la slujbă, ei nu trebuie distrași de nimic. Această tradiție însă nu trebuie să devină talibanism. O femeie care intră în Biserică fără batic nu trebuie respinsă în nici un fel. De abia după ce devine familiară cu Biserica, duhovnicul, cu discreție și blândețe, îi poate recomanda purtarea unui batic sau eșarfă. Este mai importantă rugăciunea decât baticul, sufletul decât trupul, smerenia lăuntrică decât aparențele vestimentare. Dar și acestea din urmă trebuie să nu devină prilej de sminteală sau păcate. Pr. I.I.