Mai nerăbdătoare ca niciodată, anul acesta vara a devansat rânduielile calendarului, toropindu-ne încă de la începutul lui mai cu temperaturi specifice lunii iulie. Iar, acum în plină lună a lui cuptor simțim cu toții că într-adevăr aceasta își merită pe deplin numirea.

Or fi efectele mult trâmbițatei încălziri globale sau o recompensă a Cerului pentru gerurile năprasnice și viscolele nemilostive de astă iarnă? Numai Domnul  le știe pe toate. Cert este că simțim din ce în ce mai mult săgeți ca de foc aruncate cu nemiluita din soarele incandescent către plăpândele vietăți pământene. Lighioanele au încercat să se adapteze din mers la aceste vremuri ca de cuptor,  dar și oamenii încearcă o neîntârziată acomodare la noile condiții  și prin ținuta vestimentară.

Dacă în sezonul rece s-a urmărit în chip deosebit protejarea organismului de iuțimea gerului, lăsând în plan secundar estetica ținutei, vara pare a fi perioada cea mai propice pentru a răzbuna frustranta îmbrăcăminte a iernii. Dar în această efervescență uităm adesea că hainele și înfățișarea exterioară sunt martori tăcuți dar vizibili, nu doar ai statutului social și economic, ci și ale valorilor religioase și morale pe care pretindem a le avea. Unii se îmbracă opulent încercând prin straie „de firmă”, luxoase, să arate că sunt bogați și că își pot permite să cheltuiască sume extravagante pentru a arăta bine, nu  numaidecât pentru ei, ci mai ales pentru alții sau, chiar căznindu-se să ascundă prin ținută multe carențe comportamentale și culturale, fac din vestimentație o preocupare obsesivă și excesivă.

Cu toții am depistat astfel de stânjenitoare situații și discrepanțe jenante între limbaj sau comportament, raportate la ținuta vestimentară. Alții, cred că adoptând o îmbrăcăminte neglijentă, chiar murdară, își vor „etala” profunda lor smerenie, simplitate, vrând să pară că sunt atât de preocupați de cele spirituale încât au uitat să-și primenească straiele. Și unii și alții au uitat esențialul: dreapta socoteală, discreția, dar și datoria de a purta grijă de trup, care este menit să devină templu al Duhului Sfânt așa cum glăsuiește dumnezeiescul Pavel, Apostolul. De aceea ar fi bine să alegem calea de mijloc, neuitând îndemnurile Sfinților Părinți să fim echilibrați în toate și să arătăm și prin ținută că iubim  mai mult veșmintele cele dinăuntru, virtuțile după îndemnul Sfântului Apostol Petru (I Petru 3, 3-5).

Rămân memorabile îndemnurile Sfântului Apostol Pavel către femei referitoare la ținuta vestimentară, sau la podoabe,  (I Timotei 2, 9-10), dar aceasta nu înseamnă că bărbaților le este îngăduit să poarte orice și oriunde. Unde mai pui că de la o vreme încoace cu o nefirească sinchiseală unii bărbați copiază gesturi și comportamente feminine: manichiură, pensarea sprâncenelor, vopsirea părului, purtarea în exces a bijuteriilor etc. Toate acestea trădează că în viața lor nu Dumnezeu este cel mai iubit și mai slăvit, ci propriul lor trup. Este neplăcut să vezi mai ales vara grupuri de turiști, bărbați și femei, care intră în biserici îmbrăcați extravagant sau indecent, sumar ca pentru un picnic sau o promenadă pe faleză în pantaloni scurți, maieu,  papuci de casă, etc.

Carevasăzică zicerea populară, nu haina îl face pe om, este pe deplin adevărată. Nu haina îl face pe om, dar uneori contribuie la imaginea noastră înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor. Aș spune că suntem ceea ce purtăm. Aceasta înseamnă ca înfățișarea exterioară este o mărturie vizibilă a valorilor noastre creștine. Nu putem spune că ne este indiferent cu ce și cum ne îmbrăcăm, chiar și atunci când canicula ar fi o scuză să purtăm haine cât mai sumare deoarece modul cum arătăm poate fi o reverberație a ceea ce avem în suflet, a credinței noastre. Locuința, mașina, înfățișarea exterioară, folosirea timpului și a banilor, a calităților sau chiar lipsurilor, totul reflectă cum a decurs întâlnirea noastră cu Mântuitorul Hristos, cum trăiește El în noi, dacă Hristos ne-a schimbat viața, comportamentul, atitudinea față de viață, de bucuriile sau de neajunsurile ei, dacă avem zugrăvită în mintea noastră corect scara valorilor pe care dorim să ne înălțăm duhovnicește.

Când ne întâlnim cu Cerescul Mântuitor și după ce sălășluiește în ființa noastră prin Sfintele Taine ale Bisericii, El nu umbrește neputințele noastre și nici nu le cosmetizează, ci ne curăță deplin de ele, trudind dinăuntru. Or, tocmai înnoirea interioară se reflectă și în alura noastră exterioară.

Nimic de zis, înfățișarea exterioară nu trebuie să  fie neglijată, dar poate deveni importantă în măsura în care vom reuși prin ea să arătăm „vestimentația” noastră interioară, podoabele bunelor virtuți. Nu doresc ca aceste cuvinte să fie considerate o judecată. Nu e vorba de impunerea anumitor reguli, ci doar aș vrea să atrag atenția asupra unor curente care par a deveni reguli pentru tot mai mulți dintre semenii noștri. Cu toții avem aceeași țintă, Cereștile locașuri. Doar că unii se pot afla la început de drum, alții avansați pe calea cea dreaptă, alții, dimpotrivă, pot străbate drumuri spinoase și înnoroite.

Să nu uităm că în itinerarul nostru către mântuire ne aflăm pe diferite trepte de înţelegere. De aceea este bine să nu uităm cuvintele dumnezeieștilor scripturi care fac referire la felul de a fi și de a arăta prin toate manifestările noastre exterioare că suntem fiii Celui Preaînalt. Cât privește schimbarea stilului vestimentar ar fi de preferat să fie un rezultat al convertirii sufletului de către iubirea lui Dumnezeu, nicidecum o chestiune de bonton sau una impusă de anumite reguli.  Dacă ne dorim să trăim fiecare clipă în prezenţa lui Dumnezeu trebuie să luptăm ca înfăţişarea noastră exterioară să devină martor tăcut şi fidel al apartenenței noastre la credința dreptmăritoare. Ea va transmite omenirii că noi trăim pentru a-L slăvi pe Dumnezeu şi nu pe noi înşine.

Vasăzică, decența, sobrietatea, cumințenia, s-ar cuveni să fie trăsături de bază în ceea ce privește stilul vestimentar atât al femeilor cât și al bărbaților mai ales vara când, din pricina temperaturilor ridicate, invocând lejeritatea, se pierde măsura. Sfântul Atanasie îndeamnă:  „fii smerit şi măsurat în mâncare, îmbrăcăminte, în fapte şi în gândurile tale ca să nu mânii pe Domnul”.