Ce este tiroidita?

Termenul de tiroidite cuprinde un grup de afecţiuni inflamatorii ale glandei tiroide cu diferite aspecte etiologice, clinice, biologice și histologice. Dintre tipurile de tiroidită enumerăm:

- tiroidita cronică autoimună,
- tiroidita supurativa acută,
- tiroidita subacută (de Quervain),
- tiroidita Riedel (fibroasă),  
- tiroidita post-partum,
- tiroidita indusă de medicamente.

Una din cele mai frecvente afecțiuni endocrinologice și una din principalele cauze de hipotiroidism este tiroidita cronică autoimună (tiroidita Hashimoto). Tiroidita Hashimoto a fost descrisă prima oară în Japonia la începutul secolului XX,  în 1912 când medicul Hakaru Hashimoto a descoperit primele simptome ale acestei boli.

În continuare, discutăm despre tiroidita cronică autoimună. Cum apare aceasta?

Apariţia tiroiditei autoimune rezultă din interacțiunea complexă dintre factorii genetici, de mediu și endogeni, care duc la pierderea autotoleranței la antigenii tiroidieni. Astfel, se produc anticorpi împotriva a doi antigeni tiroidieni principali: peroxidaza tiroidiană (TPO) și tireoglobulina (TG), care vor ataca ţesutul tiroidian conducând la apoptoza și distrugerea foliculilor tiroidieni. Acestă distrugere autoimună, cu inflamaţia glandei tiroide va duce la insuficienţa treptată a tiroidei cu afectarea producției de hormoni tiroidieni, scăzând nivelul plasmatic al tiroxinei (T4) și triiodotironinei (T3). Încercând să compenseze lipsa hormonilor în organism, glanda tiroidă va creşte în volum.

Care sunt factorii declanșatori ai acestei boli?

La fel ca în alte boli autoimune, nu există un singur factor declanșator, ci mai mulți factori care favorizează apariția bolii:

- Susceptibilitatea genetică: incidenţa crescută în familiile pacienţilor cu boală autoimună tiroidiană sau alte boli autoimmune;
- Sexul: femeile sunt mult mai frecvent afectate față de bărbați (raport 7:1);
- Vârsta: boala poate apărea la orice vârstă, inclusiv la copii, dar apare cel mai frecvent la vârsta medie; prevalenţa crescând odată cu vârsta;
- Coexistența altor boli autoimune, precum diabetul zaharat tip I, boala celiacă, poliartrita autoimună, vitiligo, gastrita autoimună, miastenia gravis, creşte riscul apariției tiroiditei autoimune la același pacient;
- Expunerea la radiații externe şi iodul radioactiv cresc riscul apariției tiroiditei autoimmune;
- Medicamente: interferon alfa, IL-2, litiu, amiodarona.

Care sunt semnele / simptomele care ar trebui să ne trimită la medic?

Simptomatologia clinică şi de laborator este extrem de polimorfă şi depinde de forma bolii și stadiul de evoluţie. Se instalează treptat și este specifică hipotiroidismului. Astfel, pacienţii se pot confrunta cu:

- creștere în greutate cu retenție de lichide în organism;
- scăderea aportului alimentar
- oboseală, astenie;
- piele: rece, groasă, aspră;
- păr: aspru, friabil;
- mialgii, slăbiciune musculară;
- puls scăzut (bradicardie), uneori palpitații;
- tranzit intestinal încetinit, constipație;
- tulburări de ciclu menstrual, uneori infertilitate (în cazul femeilor);
- disfuncţie erectile (în cazul bărbaţilor);
- tulburări de memorie, deficit de atenţie;
- sindrom depresiv;
- lentoare în mișcări/în gândire;
- prezenţa guşii cu fenomene de dispnee, răguşeală, jenă spontană cervicală sau la deglutiţie.

Prezentăm câteva dintre simptomele menționate, ajungem la medic, cum se pune diagnosticul?

Laborator: semnul distinctiv al autoimunităţii este prezenţa autoanticorpilor tiroidieni specifici/ AAT-TPO şi AAT-Tg. Statusul tiroidian poate fi, după cum urmează:

- Eutiroidism - 80% din cazuri (TSH, FT4 în limite normele)
- Hipotiroidism subclinic - 20% din cazuri
- Hipotiroidism, de obicei tranzitoriu - mai puţin de 5% din cazuri sau
- Hipertiroidism, de obicei tranzitoriu.
- Imagistic: Ecografia tiroidiană descrie de obicei, o tiroidă heterogenă hipoecogenă, ecostructură neregulată sau cu structură pseudonodulară hipoecogen cu septuri ecogene.

La ce tratament să se aștepte pacienții diagnosticați cu tiroidită autoimună?

Tratamentul tiroiditei Hashimoto presupune monitorizare pentru pacienţii cu titruri ale anticorpilor pozitivi, însă cu status eutiroidian, terapie de substituţie cu hormoni tiroidieni- administrarea zilnică a levotiroxinei (o formă sintetică de hormoni tiroidieni). De obicei, tratamentul este de lungă durată, necesită o bună complianță terapeutică si o strânsă comunicare în relaţia medic – pacient. O situatie specială o reprezintă femeile de vârstă fertilă care doresc să rămână însărcinate sau sunt însarcinate. Acestea au indicație de tratament încă din forma subclinică și trebuie monitorizate foarte atent, în special în primul trimestru de sarcină, când dezvoltarea normală neuronală fetală este dependentă de hormonii tiroidieni materni, continuând monitorizarea  și în postpartum.

Ce complicații pot să apară?

Trebuie menţionate și complicaţiile asociate bolii- situaţiile speciale, cum ar fi : encefalopatia Hashimoto, oftalmopatia Hashimoto, limfomul cu celule B sau carcinomul tiroidian papilar.

Un sfat de final, vă rugăm!

Monitorizarea atentă a pacientului, cu respectarea indicaţiilor medicului curant, complianţa bună la tratament asociate unei alimentații sănătoase și echilibrate cu un stil de viață activ, conduc la un prognostic favorabil al bolii, fără a afecta calitatea și durata vieţii.

Vă reamintim că, pentru alte informații și consultații puteți suna la unul dintre numerele de telefon ale Spitalului Providența (aflat pe Șoseaua Nicolina nr. 115, Nicolina 2, CUG, Iași): 0232 241 271 / 0730 230 030 / 0745 375 427.

Interviul în format AUDIO îl puteți asculta AICI!

Mai multe găsiți și pe pagina de facebook a Spitalului Providența al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei: https://www.facebook.com/providenta/