Merită o luare aminte deosebită vedenia schimonahului Chiriac de la Valaam, bărbat cu viaţă sfântă. El s-a învrednicit de această vedenie pe când era încă mirean, pe când stătea în altarul Bisericii Dreptului Lazăr care este în Lavra Sfântului Alexandru Nevski, la Liturghia de dimineaţă. La început, Chiriac a simţit o neobişnuită bună mireasmă. După aceea când ieromonahul a Început să cheme Sfântul Duh asupra Darurilor puse înainte, heruvimii au înconjurat Sfânta Masă şi pe ieromonah; de asemenea, tot altarul s-a umplut de heruvimi. Ieromonahul slujitor era cuprins de foc cu totul. Când a făcut metanie mare înaintea Sfintei Mese, un porumbel alb, însă mai mic decât un porumbel obişnuit, s-a pogorât de sus şi a început să zboare deasupra Sfântului Disc, după aceea s-a dus deasupra Sfântului Potir şi, strângându-şi aripile, s-a lăsat în el. În acest răstimp, puterile cereşti, căzând la pământ , s-au închinat Sfintei Mese. Când ieromonahul a rostit vozglasul: „Mai ales pentru Preasfânta…”, puterile cereşti s-au închinat iar până la pământ. Când s-a cântat „Cuvine-se cu adevărat…” ele s-au închinat a treia oară, după care l-au înconjurat pe ieromonah, au adumbrit capul lui cu un fel de epitaf minunat şi pe urmă s-au făcut nevăzute.

(Sfântul Ignatie Briancianinov, Cuvânt despre moarte, Editura Sofia, p. 267-268)