Aleargă, făptuieşte, osteneşte-te, dar nu te gândi la roade. Roada este darul lui Dumnezeu pentru osteneala ta, iar a dărui este treaba Dăruitorului. De aceea, orice ai face, să nu spui „am ajuns” sau „voi ajunge”, ci „dacă voi ajunge”.

Navigatorul, când parcurge trei sferturi din cale, încă nu a ajuns şi nu este în stare să spună dacă va ajunge. La fel şi tu, niciodată să nu te consideri ajuns, ci doar în căutare. Nu te încrede în implorările patimilor, nu te încrede în tăria virtuţilor tale. Căci poţi pierde totul într-o clipită. Nu te uita îndărăt, ci înainte. Tot ce ai este de la Dumnezeu; tot în puterea Lui este a ţi le lua înapoi.

De aceea, nimic să nu consideri de nădejde, ci roagă-te numai: „Doamne, mântuieşte-mă! Atotţiitorule, izbăveşte-mă!”.

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Viaţa lăuntrică, Editura Sophia, București, 2000, p. 93)