Zis-a Avva Ioan Colov că un bătrân oarecare duhovnicesc s-a închis pe sine în chilie. Și era renumit în cetate și slavă multă avea și s-a vestit acestuia că vrea oarecare din sfințiții părinți să se pristăvească [să moară] și deci să vină să-l heretisească mai înainte de a adormi. Și a socotit întru sine: „De voi ieși ziua, vor alerga oamenii după mine și mi se face multă slavă și nu mă odihnesc cu acestea. Deci, mă voi duce seara prin întuneric și mă voi tăinui de toți”.

Seara dar, ieșind din chilie, ca unul ce vrea să se tăinuiască, iată de la Dumnezeu s-au trimis doi îngeri cu făclii, luminând înaintea lui. Și de aceea, toată cetatea a alergat după dânsul, căutând la slava aceea. Și pe cât i s-a părut că a fugit de slavă, mai mult s-a slăvit. La aceștia se împlinește cuvântul cel scris: „Tot cel ce se smerește pe sine, se va înălța” (Luca 14, 11).

(Patericul, ediția a IV-a, revizuită, Editura Reîntregirea, Alba-Iulia, 2004, pp. 109-110)