Fii atent la duhul trufiei. Să nu crezi că tu ai ceva ce alţii nu au, căci Duhul Sfânt Se dăruieşte pe Sine fiecăruia dintre noi după cum voieşte. Unuia i Se arată ca dragoste; altuia ca înţelepciune, altuia ca şi cunoaştere, altuia ca o mare teamă de Dumnezeu – unul şi acelaşi Duh. Adică, toţi se împărtăşesc din Duhul Sfânt, nu după lucrările cuiva, ci după smerenia sa! Nimic altceva în absenţa faptelor bune nu ne poate face fii ai lui Dumnezeu, decât înţelegerea propriei noastre slăbiciuni şi a măreţiei lui Dumnezeu. Fără smerenie, lucrării noastre îi lipseşte pecetea aprobării. Când se împărtăşeşte de smerenie, de îndată ea devine bună. Dumnezeu caută fiinţe nefolositoare: “Ieşi îndată în pieţele şi uliţele cetăţii, şi pe săraci, şi pe neputincioşi, şi pe orbi, şi pe şchiopi adu-i aici… Căci zic vouă: Nici unul dintre bărbaţii aceia care au fost chemaţi nu va gusta din cina Mea” (Luca 14, 21-24). Câtă bucurie pentru faptul că şi noi ne aflăm printre acele fiinţe nefolositoare din pricina neputinţei noastre şi că El ne-a chemat în casa Sa ca să ne facă prietenii şi casnicii Săi, aşa încât să putem auzi în cămara inimii noastre glasurile divine ale cereştilor, netrupeşti puteri.

(Comori duhovniceşti din Sfântul Munte Athos – Culese din scrisorile şi omiliile Avvei Efrem, Editura Bunavestire, 2001, p. 211)