Ieromonahul Ioachim Speţeris (1858 - 1943) povesteşte următoarele experienţe personale din perioada şederii sale în mănăstirea Sfântul Sava din Ierusalim.

În a patra Duminică a Postului Mare, în anul 1888 slujea în biserica mănăstirii, ieromonahul Gherman. Era un adevărat călugăr, simplu, drept, cuviincios şi liniştit.

După intrarea cu Sfintele Daruri, când a ieşit la uşile împărăteşti să binecuvinteze credincioşii, am văzut chipul lui ca o flacără.

- Ce a păţit părintele Gherman? am întrebat pe părintele Chiril, crezând că i s-a întâmplat ceva rău.

- Taci, mi-a spus, a fost transfigurat de către harul divin. Spiritual, nu mai trăieşte în această lume. Se găseşte în cer. Nu vezi cum se mişcă ca un robot? Aceasta se întâmplă de fiecare dată când slujeşte.

Când m-am preoţit, într-o zi am întrebat pe părintele Gherman:

- Părinte Gherman, am citit că în vechime mulţi preoţi atunci când ieşeau cu Sfintele Daruri nu atingeau pământul. Există astfel de preoţi în ziua de azi?

- Să nu ai îndoieli, mi-a spus, poate ţi se întâmplă şi ţie aşa ceva!

Într-adevăr, următoarea duminică, eram de rând. Când am ieşit deci cu Sfintele Daruri ridicam picioarele pentru că nu găseam pământ pe care să calc. Mai târziu m-a vizitat la chilia mea părintele Gherman şi m-a întrebat:

- De ce astăzi, în timpul ieşirii cu Sfintele Daruri, ridicai picioarele?

- Nu ştiu ce am păţit, nu găseam pământ pe care să pun piciorul.

- Exact. Erai în aer pentru că te ţineau Sfinţii Îngeri. Crede deci şi nu cerceta pentru că Taina Sfintei Euharistii este mare.

- Numai în timpul ieşirii cu Sfintele Daruri ţin pe slujitor îngerii?

- Da, pentru că atunci poartă cinstitele Daruri. Când le aşează pe Sfânta Masă, atunci duhul lucrează asupra harului său preoţesc.

(Minuni şi descoperiri din timpul Sfintei Liturghii, Editura Egumeniţa, 2000, pp. 74-75)