În raport cu gravitatea lor, traumatismele cerebrale pot fi împărţite în două categorii, benigne şi severe, manifestându-se fie în focar, fie difuz, unele dintre ele putându-se însoţi şi de fracturi deschise sau închise. În cele ce urmează vă prezentăm câteva tipuri de traumatisme cerebrale ce pot fi întâlnite la copil:

- hematomul subdural al sugarului este reprezentat de o colecţie de sânge sau de lichid hiperalbuminos, a cărei origine poate fi traumatică sau să apară în cursul unui sindrom de deshidratare cu hipernatremie (creşterea nivelului de sodiu în sânge) sau să însoţească o meningită septică, dar sunt şi situaţii când apariţia lui nu poate fi precizată. Constituirea hematomului subdural se anunţă clinic prin apariţia vărsăturilor repetate, a convulsiilor, creşterea tensiunii fontanelei anterioare, pierderea stării de conştienţă, instituirea comei, creşterea în volum a craniului, mai ales în formele extensive.

Evoluţia hematomului subdural poate fi în câteva zile fatală. Alteori, evoluţia lui poate îmbrăca un caracter trenant sau cronic, manifestările lui iniţiale fiind şterse, ca, în timp şi în mod progresiv, să-şi facă apariţia semnele unui sindrom de hipertensiune intracraniană, unele deficite motorii şi unele tulburări de comportament. Sechelele neuropsihice sunt întâlnite în peste jumătate dintre cazuri.

Hematomul subdural poate fi întâlnit şi la alte vârste, manifestările clinice îmbrăcând aceleaşi aspecte ca şi la sugar:

- comoţia cerebrală este forma de manifestare a traumatismului cerebral, care, însoţindu-se de leziuni cerebrale, se traduce prin pierderea imediată a stării de conştienţă, urmată de o amnezie lacunară;

- contuzia cerebrală constă în leziuni cerebrale care pot fi difuze sau localizate, fiind o cauză importantă de sfârşit letal. Leziunile cerebrale difuze se manifestă clinic prin alterarea stării de conştienţă, cu apariţia uneori şi de tulburări vegetative şi de sindrom de hipertensiune intracraniană, gravitatea şi evoluţia bolii fiind condiţionate de întinderea şi severitatea leziunilor. Uneori pot fi întâlnite şi fracturi ale oaselor craniului.

Evoluţia poate fi imediat fatală sau de durată, până la recuperarea completă a copilului, fiind de temut sechelele neuro-psihice de tipul hemiplgiei, epilepsiei sau de ordin comportamental şi al intelectului.

- hematomul extradural este localizat temporal, apărând după un interval liber, de scurtă durată, însoţindu-se obişnuit şi de fractura osului temporal, echimoze temporale sau în regiunea mastoidiană.

Manifestările clinice sunt asemănătoare hematomului subdural, evoluţia fiind foarte severă, către moarte sau prin sechele foarte grave, dacă nu se intervine de urgenţă pentru evacuarea colecţiei constituite şi oprirea sângerării.