Trebuie să Îl avem în vedere pe Hristos, Cel mai bun doctor al sufletelor noastre, cum curăţă cangrena şi şterge puroiul rănii putrede. Căci iată vindecarea mântuitoare a Sfântului Pavel, care se abătuse si, vătămat fiind de necredinţă prin râvna cea faţă de lege, de voie s-a supus neorânduielii, alergând la întuneric. Şi apoi astfel Iubirea de oameni ungându-l şi cerând acela putere, a aflat-o pe aceasta prin pocăinţă, când a zis: „Ce să fac, Doamne?". Pentru aceea şi aude: „Intră în Damasc şi acolo ţi se va spune ce să faci". Pentru aceea, punându-se în rânduială prin post de trei zile, şi-a uşurat sufletul, făcându-l pe el mai încercat prin rugăciune, iar prin punerea mâinilor lui Anania şi prin căderea solzilor, a văzut limpede. Căci aşa cum cel ce suferă durere se vaită în prezenţa doctorului care face tăierea, la fel vezi-mi şi pe locuitorii Ninivei, cărora li se interzisese să mai trăiască, rugându-L pe Dumnezeu, de a căror rană - a bărbaţilor şi a femeilor, a pruncilor şi dobitoacelor îndurându-Se Dumnezeu, a încetat urgia cea aprinsă, biruită de negrăita milostivire şi bunătate. Căd cuvântul pustiirii profetului a fost dat de ruşine, fiindcă în loc de coroană de pietre scumpe, pe capul regelui s-a aflat cenuşă, în loc de porfiră, a fost adus înainte sac. Pentru aceea, a păzit o aşa de mare cetate care avea să cadă şi a pus post de trei zile, împreună cu lacrimi fierbinţi, care au tămăduit rana de nevindecat.

(Sfântul Simeon Stâlpnicul din Muntele Minunat, Cuvinte ascetice, Editura Doxologia, Iași, 2013, p. 87)