Nu, dragă suflete. Ea nu trebuie să fie respinsă cu totul însă nu poate fi nici primită fără judecată. Căci şi ştiinţa, numită logică, nu trebuie să fie pe deplin respinsă doar pentru că unii se folosesc de ea pentru întreceri false şi periculoase. Însă întrucât aceasta ne îndeamnă la preamărirea lui Dumnezeu şi încălzeşte sufletul cu marea iubire dumnezeiască, neîmpotrivindu-se deloc cuvintelor sfinte şi de Dumnezeu insuflate ale Scripturii, ci este pe deplin de acord cu ele - într-atât e de bună, suflete - trebuie să o studiem deoarece este opera preocupărilor bune ale unor bărbaţi foarte cinstiţi din trecut.

Această învăţătură nu este cu totul invenţia oamenilor rău credincioşi, ci numai ceea ce atrage către prăpastia morţii, atribuind mişcării stelelor şi cercului norocului toate faptele noastre rele şi bune, ceea ce ne îndeamnă să petrecem timpul în bunăstare sau nefericire. Ea îndrăzneşte să prezică viitorul şi ne obligă să observăm zilele şi timpul şi orele de parcă unele dintre ele ar fi aducătoare de bine iar altele - de rele. Toate acestea, suflete, sunt hule la adresa lui Dumnezeu şi potrivnice cuvintelor sfinte ale lui Pavel şi Isaia. Căci Pavel, demascându-i pe Galatenii care observau lunile, timpurile şi zilele, îi numeşte nebuni (Gal. 4, 10). Isaia, de asemenea, proorocind pustiirea Egiptului care avea să fie în curând atacat de mânia lui Dumnezeu, apelează la el în mod ironic, zicând: „Unde sunt oare înţelepţii tăi” - astrologii, „să te vestească” şi să spună ce va fi cu tine ( Isaia 19, 12).

Vai de tine, vai de tine! Această artă a ta şi această înţelepciune te-au omorât. Căci gândeşti că nu prin mânia dumnezeiască pentru fărădelegile noastre, ci prin influenţa câtorva stele rele şi din cauza cercului mişcării stelelor şi norocului îndoielnic se întâmplă grindina şi molima, războaiele şi distrugerea roadelor, cutremurul şi toate cele asemenea lor. Aceasta este, într-adevăr, înţelepciunea nebunilor şi ateilor care presupun că totul pe pământ se săvârşeşte fără voia lui Dumnezeu. Nu minte cel care ameninţă că cercetează „cu toiag” toate „fărădelegile” noastre dacă nu trăim după sfintele Lui porunci adică dacă nu le săvârşim întotdeauna cu fapta. Căci spune: „De vor spurca dreptăţile Mele şi poruncile Mele de nu le vor păzi, certa-voi cu toiag fărădelegile lor şi cu bătăi strâmbătăţile lor.” (Ps. 88, 31, 32).

 

(Sfântul Maxim Grecul, Viața și cuvinte de folos, Editura Bunavestire, Galați, 2002, p. 114)