Trupul omenesc!... O, ce laborator minunat care transformă apa în sange, aerul în oase, pâinea în carne, plantele în metale și metalele în lichide! Un nemaivăzut laborator plin de minuni. Dar minuni naturale, veți zice. Dar ce, în natură nu există minuni? Un inginer nevăzut, un artist făcător de minuni, conduce acest laborator minunat, pe care noi nu-l vedem. Lucrările lui le vedem, dar pe el însuși, nu. Ca și cum ar fi hotărât să se ascundă tot mai mult în spatele lucrărilor lui!

(Sfântul Iustin Popovici, Omul și Dumnezeul-om. Abisurile și culmile filozofiei, Editura Sophia, Bucureşti, p. 74)