Oare nu știi, omule, că din prima și până în ultima zi a vieții tale tu alergi mereu? Că îți transporți sufletul spre limanul Împărăției lui Dumnezeu, în căruța trupului tău?

Te-ai gândit cum să-ți pregătești această căruță? Niciun om chibzuit, sau întreg la minte, nu încarcă lemne, fân sau altceva în carul său până nu-l pregătește mai întâi: îl lungește, pune lanțuri, prăjină, unge osiile și apoi încarcă povara pe care dorește să o transporte. Dacă pentru încărcătura unei poveri obișnuite ne pregătim căruța cu atâta grijă, cu atât mai vârtos trebuie să ne pregătim căruța trupului cu lanțurile înfrânării pentru ca să putem transporta cu pace sufletul nostru.

Dacă noi, oamenii, nu îndrăznim să în­cărcăm o căruță nepregătită, cu atât mai vârtos Domnul nostru Iisus Hristos nu va revărsa harul Său într-un trup neîngrijit și un suflet pustiit.

Fii hotărât! Încearcă și ai să vezi cât poate un om care vrea să fie curat. Un înger bun dorește să te ajute, nu-l refuza.

(Din învățăturile Părintelui Arsenie Boca, Tinerii, Familia și copiii născuți în lanțuri, Editura Credința Strămoșescă, 2009, p. 210)