Cu cât vom cunoaşte şi vom pomeni mai mult pe Hristos, cu atât ne vom cunoaşte mai bine ticăloşia şi sărăcia, iar astfel ne vom smeri. Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Domnul tău, S-a smerit pentru tine, iar tu, robul, să te trufeşti? Domnul tău a luat pentru tine chip de rob, iar tu, robul, să cauţi stăpâniri? Domnul tău a răbdat necinstire pentru tine, iar tu, robul, să te înfumurezi pentru cinstirile ce îţi sunt aduse? Domnul tău nu a avut unde să îşi plece capul iar tu, robul, să îţi adaugi clădiri măreţe? Domnul tău a spălat picioarele ucenicilor Săi, iar ţie îţi este ruşine să slujeşti fraţilor tăi? Domnul tău a suferit defăimări, clevetiri, ocări, batjocuri şi scuipări, iar tu, robul, nu poţi să rabzi un cuvânt care te atinge? El a suferit nevinovat, de dragul tău, iar tu, care eşti vinovat, nu poţi să suferi pentru tine însuţi? Păcatele tale nu te-au făcut vrednic de aceasta? Domnul tău S-a rugat pentru răstignitorii Săi: „Părinte, iartă-le lor !“ (Luca 23, 34), iar tu, robul, să te mânii pe cei ce te-au necăjit, să te înverşunezi, să cauţi răzbunare? Dar cine eşti tu, de nu rabdă urechile tale cuvinte supărătoare? Eşti o făptură săracă, neputincioasă, goală, pătimaşă, rătăcită, supusă tuturor restriştiilor, împresurată de toate necazurile, iarbă, umbră, abur ce se arată pentru puţin şi piere. Ci vezi şi teme-te, ca nu cumva să Se ruşineze şi Hristos, Domnul tău, de tine, dacă te vei ruşina de smerenia şi blândeţea Lui, căci El grăieşte: „De cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, în neamul acesta desfrânat şi păcătos, şi Fiul Omului Se va ruşina de el, când va veni întru slavaTatălui Său cu sfinţii îngeri“(Marcu 8, 38). Iar de Hristos şi de cuvintele Lui se ruşinează cel care nu urmează smereniei, blândeţii şi răbdării Lui, ci cu trufie voieşte să împărătească dimpreună cu lumea.

(Sfântul Tihon din Zadonsk, Despre păcate, Editura Sophia, p. 241-242)