O altă prietenă a Fericitei Xenia era şi văduva Galubena, care avea o fată de 17 ani, o fată frumoasă. Xenia o iubea foarte mult pe această fată, pentru blândeţea ei, pentru firea ei liniştită şi pentru inima ei bună.

Într-una din zile, Fericita Xenia merse acasă la ele. Mama şi fiica stăteau la masă şi fierbeau cafeaua la o spirtieră.

– Oh, frumoasa mea, spuse Xenia adresându-se fetei, tu stai şi fierbi cafeaua aici, iar soţul tău îşi îngroapă soţia în Ohta. Fugi repede acolo!

– Cum asta?! exclamă fata. Eu nu am nici logodnic, cum să am soţ? Ba mai mult, soţul meu îşi îngroapă soţia?!

– Du-te, îi spuse iritată Fericita Xenia, căreia nu-i plăceau obiecţiile.

Mama și fiica ei, care ştiau că Fericita Xenia nu vorbeşte niciodată în zadar, plecară imediat spre Ohta. Aici, văzură că un cortegiu funerar se apropie de cimitir. Se alăturară şi ele cortegiului şi, împreună, intrară în cimitir. O tânără, soţia unui doctor, murise la naştere, şi acum o îngropau. După ce se termină slujba de înmormântare, o duseră pe răposată la locul unde urma să fie îngropată.

Mama și fiica merseră şi ele în urma sicriului. După ce o îngropară pe tânără, oamenii începură să se risipească, îndreptându-se către casele lor. Plecară şi cele două femei. Dar, pe neaşteptate, fură izbite de hohotele de plâns ale tânărului văduv, care, văzând grămada de pământ prăvălită peste aceea care îi fusese soţie iubită, îşi pierdu cunoştinţa şi căzu, fără simţire, în braţele celor două femei, care alergaseră să-l prindă.

Ele se străduiră să-l ajute să-şi vină în fire şi astfel se cunoscură. După un an, tânăra Solubena deveni soţia doctorului. Ei avură o căsnicie fericită şi trăiră până la adânci bătrâneţi împreună cu copiii lor, cu care îngrijeau mormântul Fericitei Xenia, căci aveau o profundă evlavie pentru roaba lui Dumnezeu.

(Sfânta Xenia cea smerită și nebună pentru Hristos, traducere de prof. Elena Călin, Editura Bunavestire, Bacău, 2001, pp. 31-32)