Să-ţi păzeşti sufletul de gânduri este un lucru greu, a cărui importanţă nici măcar nu o înţeleg oamenii din lume. Nu rareori spun: pentru ce să-mi păzesc sufletul de gânduri? Gândul vine şi pleacă, pentru ce să mă lupt cu el? Foarte mult greşesc ei. Gândul nu vine şi pleacă pur şi simplu. Un gând poate vătăma sufletul omului, alt gând îl determină pe om să se răsucească cu totul pe calea vieţii şi să pornească în cu totul altă direcţie faţă de cea în care a mers mai înainte. Sfinţii Părinţi spun că există gânduri de la Dumnezeu, gânduri de la noi înşine, adică de la firea noastră, şi gânduri de la diavoli. Pentru a distinge de unde vin gândurile, pentru a vedea dacă sunt insuflate de Dumnezeu sau de puterea vrăjmaşă sau vin de la firea noastră, este nevoie de multă înţelepciune.

Acordul cu gândurile păcatului este unire cu vrăjmașul; de aici depărtarea de la noi a puterii și ajutorului lui Dumnezeu.

(Ne vorbesc Stareții de la Optina, traducere de Cristea Florentina, Editura Egumenița, 2007, pp. 146-147)