Am zâmbit când i-am citit titlul, apoi m-am bucurat de conținut. Ziceți de nu e de zâmbit: Vasilis G. Frangopulos, O muscă în Sfântul Munte. O poveste tulburătoare despre descoperirea credinței (Editura Sophia, București, 2020, 295 pg.). Traducerea din limba greacă și notele sunt ale lui Dumitru Constantin-Emanuel, multe dintre note depășind cu mult exigența unei simple traduceri de roman, îmbunătățind cultura cititorului cu privire la istoria Sfântului Munte și a Greciei moderne.

Povestea este simplă. Iorgos, ateu și cârtitor fără seamăn, ajunge să lucreze în Muntele Athos pentru a supraviețui crizei economice. Intră în contact cu lumea pe care a înjurat-o, urât-o și refuzat-o o viață – Ortodoxia. Se întâlnește cu strașnicul Părinte Ilarion, un munte de sinceritate și practică monahală și ucenicește pe lângă acesta, el neliniștitul. Cartea este un minunat ghid de cuprindere în inimă a Împărăției lui Dumnezeu fără nici o forțare de sens, o carte de pedagogie și comunicare a Revelației cum rar, foarte rar am avut la îndemână. Și la noi au scris astfel Dumitru Beleneș ori Al. Lascarov-Moldoveanu, Olga Greceanu ori Lidia Popița, ca să scriu doar câteva nume. Duhul povestirii îndeamnă la mediație și liniștit „școlire” duhovnicească și mi-a adus aminte de propriile mele îndoieli și popriri în cunoaștere, a înviat în colțul buzelor zâmbetul- bătrân, constat-al celui care asemănându-se cândva lui Iorgos nădăjduiește să ajungă un...Ilarion. Chipurile monahilor, misiunea în lumea aceea ca o rezervație de Har, bucuria redescoperirii peisajelor athonite, pentru cine a călcat un pic prin văioagele din Sfântul Munte descrierile sunt balsam la rana dorului de înălțimi, cunoașterea și recunoașterea unor obiceiuri și elemente de viață athonită te duc cu gândul la realismul poveștii. Înțesată cu multe, forte multe fibre de morală vie, povestirea te ține aproape de text. A, și o explicație. La începutul romanului, văzând căpoșenia lui Iorgos, Bătrânul Stareț îi spune: „Ascultă, deci, un cuvânt care nu e rod al înțelepciunii mele ci al unui bătrân luminat: Dacă vezi lucrurile cu ochii unei albine, pe toate le vei vedea ca mierea. Dacă însă le vezi cu ochi de muscă, toate le vei vedea murdare”. Și după ce fratele acesta oarecum răzvrătit se depărtează, dinaintea Icoanei Maicii Domnului, Bătrânul albit în privegheri se roagă cu voce frântă către maica Domnului: „Împărăteasa tuturor, o muscă a intrat în Grădina ta. Tu, care alergi grabnic înaintea oricui te cheamă și împărtășești durerea noastră, a tuturor, mijlocește la Fiul tău să îl miluiască! A pierdut calea, să nu-și piardă și sufletul!” (pg. 21).

Aceasta este povestea, un om în căutarea sufletului său, care află pe Dumnezeu...

Sursa: Tribuna.ro