„Un trup şi un duh” (Efeseni 4, 4). Aşa sunt sfinţii din cer, aşa sunt adevăraţii creştini pe pământ. De aceea este primită în ceruri atât de repede şi cu atât de mult folos rugăciunea drepţilor; de aceea rugăciunea adresată sfinţilor poate da omului nădejdea îndeplinirii ei. Dar, pentru ca rugăciunea noastră către sfinţi să fie ascultată repede şi să aducă folos, trebuie să fim noi înşine într-un duh cu ei, duhul credinţei, al iubirii de Dumnezeu şi de aproapele, duhul blândeţei, al smeritei înţelepciuni, al înfrânării, al curăţiei, chibzuinţei, duhul vegherii, al bărbăţiei, duhul care caută adevărul, duhul milosârdiei, duh ceresc, nu pământesc.

(Sfântul de Ioan Kronstadt, Viaţa mea în Hristos, Editura Sophia, Bucureşti, 2005, p. 205)