Vă plângeţi iarăşi de accese de mânie. Să nu vă tulburaţi prea mult din cauza aceasta, ci, cunoscând că aveţi în voi chezăşia acestei patimi înfricoşătoare, îngrijiţi-vă de tămăduirea ei, cu ajutorul lui Dumnezeu. Însă ea nu poate fi tămăduită fără ca cineva să v-o arate, şi iată că vă este arătată prin copii, cu purtarea de grijă a Domnului, ca să vă îngrijiţi de tămăduirea ei. Tulburatu-m-am şi n-am grăit (Psalm 76:5) - scrie David. Şi ar mai trebui să vă şi prihăniţi, iar atunci când va trece tulburarea patimii, le veţi putea vorbi mai cu blândeţe şi aceasta va avea o influenţă şi mai mare asupra lor, iar vouă are să vă folosească. 

(Sfântul Macarie de la Optina, Filocalia de la Optina, Editura Egumenița, Galați, 2009, p. 119)