Îmi scrieţi că, deşi credeţi conştient în existenţa lui Dumnezeu, sunteţi însă aproape sigur că reprezentarea lui în trei Feţe şi împărţirea puterilor Cereşti în cete nu este altceva decât idealul statului. Această concepţie este profund eronată şi se află departe de adevăr, mai ales din cauza unui fel de amestecare a Dumnezeirii cu făpturile, de Dânsul create. Un lucru este Unul Dumnezeu în trei Feţe şi altceva sunt cele nouă cete îngereşti, zidite de Dânsul, şi, în sfârşit, cu totul altceva - statele pământeşti şi omeneşti. Dumnezeu în Treime este nevăzut şi de nepătruns făpturii, chiar şi pentru îngeri, dar mai ales pentru oameni.

În parte cunoaştem prin descoperire, mai întâi prin prooroci, care vorbeau în Duhul Sfânt, iar mai apoi prin Unul Născut Fiul lui Dumnezeu cel întrupat, precum zice Sfântul Ioan Evanghelistul: Pre Dumnezeu nimeni nu L-a văzut nici odinioară; cel unul născut Fiul, Carele este în sânul Tatălui, Acela au spus (Ioan 1: 18) Precum Unul Dumnezeu este în trei Feţe, tot astfel vedem o slabă asemănare cu Acesta în lumina soarelui. Un lucru este soarele şi lumina pe care o emană, şi alt lucru - razele ce pornesc de la dânsul. Toate acestea fac parte dintr-un singur lucru şi nedespărţit, care în acelaşi timp este întreit.

A doua asemănare o vedem în sufletul omului. Un lucru este mintea omului şi altul - vocea lăuntrică, născută de minte, care se face auzită altora şi în acelaşi timp rămâne înlăuntrul nostru, iar un al treilea lucru este duhul, care animă omul şi viază tainele acestuia, precum este spus: Că cine ştie din oameni ale omului, fără numai duhul omului care este într-însul? Aşa şi ale lui Dumnezeu nimeni nu le ştie, fără numai Duhul lui Dumnezeu (I Cor. 2: 11). Toate acestea alcătuiesc o singură fiinţă raţională omenească, care în acelaşi timp este întreită.

Despre Unul Dumnezeu şi în acelaşi timp Unul în Treime, făpturile, mai ales oamenii, pot trage doar astfel de concluzii. Toate cele văzute sunt de la Cel Nevăzut. Toate cele materiale - de la Cel Imaterial. Toate cele cu început - de la Cel fără de început. Toate cele cu sfârşit - de la Cel fără de sfârşit. Toate cele vremelnice - de la Cel Veşnic. Toate cele cu măsură - de la Cel fără măsură. Toate cele măsurate - de la Cel Nemăsurat. Toate cele înţelese - de la Cel de nepătruns. Unii dintre Sfinţii Părinţi raţionează precum că mai întâi au fost create cele zece cete îngereşti după asemănarea Unuia Dumnezeu în Treime, pentru că unitatea şi treimea cu sine însăşi înmulţită, alcătuieşte zecimea. Însă a zecea ceată a căzut; au rămas numai nouă cete îngereşti, după asemănarea cărora pe pământ există o singură adevărată Biserică Sobornicească, întemeiată de Fiul lui Dumnezeu, Domnul nostru Iisus Hristos, şi răscumpărată cu scump Sângele lui Dumnezeiesc, iar nu un oarecare stat pământesc ideal, precum zice şi Apostolul: Un Domn, o credinţă (Ef. 4: 5), adică precum Unul este Dumnezeul Cel Adevărat, tot astfel pe pământ una este credinţa cea adevărată. Alte confesiuni, oricare le-ar fi numele, sunt fondate pe un amestec de false concepţii omeneşti. Tainele, care în chip văzut se săvârşesc pe pământ în Biserica lui Hristos, prin care creştinii binecredincioşi se unesc cu Dumnezeu, poartă chipul nevăzutelor taine cereşti. (Sfântul Cuvios Ambrozie de la Optina)

(Filocalia de la Optina, traducere de Cristea Florentina, Editura Egumenița, Galați, 2009, pp. 23-24)