Dacă un duh îndărătnic și sălbăticit spune că nu se poate atâta iubire, Hristos Dumnezeul nostru răspunde fără menajamente: „Îndrăzniți! Vouă care aveți fire omenească, vă poruncesc să vă iubiți unii pe alții. De n-aș fi făcut ce ați putea face, nu vă puteam porunci”.

În iubire ne eliberăm de toate prejudecătile, de toate petele negre de pe suflarea sufletului nostru, ne eliberăm de izolarea totală față de cei rânduiți de Pronia Cerească să fim cu drag împreună. Ferice de o mie de ori, ferice de acela care este vorbit de rău și el iubește totuși.

Fetiță scumpă, tu știi cu adevărat că în Dumnezeu totul este cu putință. Și dacă uneori e greu și nu poți, roagă-te lui Dumnezeu să-ți dea har să poți și El te va ajuta ca să poți. În toate cele ce le faci ca ascultare în mănăstire să fie mereu ceva din inima ta în ele. Și așa trebuie să le faci și cred ca e vai de acei care au inima acră și cârtitoare. Scumpul nostru Mântuitor nu se uită la lucrul pe care îl faci ci la inima cu care faci lucrul.

(Arhimandritul Arsenie Papacioc, Scrisori către fiii mei duhovnicești, Mănăstirea Dervent, Constanța, 2000, pp. 30-31)