Când cineva înlătură pe Dumnezeu ca valoare de căpetenie, atunci natura ajunge pentru el valoarea de căpetenie. Când cineva înlătură natura ca valoare de căpetenie, atunci cultura ajunge pentru el valoarea de căpetenie. Când cineva înlătură cultura ca valoare de căpetenie, atunci anumite grupuri de oameni sau de lucruri, ori anumiţi oameni şi anumite lucruri ajung pentru el valoarea de căpetenie.

Însă a înlătura pe Dumnezeu ca valoare de căpetenie şi a socoti apoi faptele lui Dumnezeu sau faptele oamenilor ca valori de căpetenie înseamnă a schimba un galben de aur cu un argint şi a iubi mai mult argintul decât aurul pierdut; mai înseamnă a schimba argintul cu arama şi a iubi mai mult arama decât argintul pierdut.

(Sfântul Nicolae Velimirovici Episcopul Ohridei și Jicei, Gânduri despre bine și rău, Editura Predania, București,  2009, p. 34)