Vârstele omului și etapele vieții de familie
Putem identifica în existenţa familiei momentele similare dezvoltării persoanei umane. Precum un prunc nou-născut, tot aşa şi familia abia constituită este firavă şi are nevoie de multă atenție. După trecerea primului an de căsătorie, soţii abia îşi ţin echilibrul, ca un prunc care face primii paşi. Din al doilea an încep să vorbească aceeaşi limbă şi înţeleg puţin câte puţin felul celuilalt de a fi.
În primul an după naştere omul abia ajunge să îşi găsească puncte de echilibru şi să facă primii paşi. În al doilea an îşi consolidează stabilitatea şi începe să se exprime, să priceapă cuvintele şi să se facă înţeles. În al treilea an începe să înveţe conştient, apoi, în anii următori, acumulează cunoaşterea şi, încetul cu încetul, se maturizează, trecând prin momentele de contradicţie ale adolescenţei, ajungând apoi, după aproximativ douăzeci de ani, la maturitate. Vârstele acestea nu sunt termene absolute. Sunt unele persoane care se maturizează mai repede sau altele care trăiesc o imaturitate prelungită.
Putem identifica în existenţa familiei momentele similare dezvoltării persoanei umane. (…)
Precum un prunc nou-născut, tot aşa şi familia abia constituită este firavă şi are nevoie de multă atenție. După trecerea primului an de căsătorie, soţii abia îşi ţin echilibrul, ca un prunc care face primii paşi. Din al doilea an încep să vorbească aceeaşi limbă şi înţeleg puţin câte puţin felul celuilalt de a fi. Din al treilea an încep să se înveţe unul cu altul şi pun bazele educaţiei familiale, ca la vremea preşcolară. După aproximativ 7 ani aceştia trăiesc vârsta iluziei maturităţii, precum copiii care îmbracă hainele părinţilor şi se cred mari, povestind despre timpul când erau ei mici ca de o vreme îndepărtată.
La 12-18 ani de căsătorie, soţii trăiesc adolescenţa vieţii de familie, timp în care pot să apară contradicţii şi tulburări similare vieţii adolescentului. Abia între 18 şi 20 de ani de viaţă de familie are loc maturizarea deplină. Aceste analogii pot să tulbure şi chiar să descurajeze. Nu este cazul. Naşterea familiei are vocaţia de a consolida o viaţă în veşnicie. În faţa acestei perspective, 20 de ani nu sunt decât o clipă. Când scriu aceste rânduri mă aflu la mai bine de 27 de ani de căsătorie. Parcă ieri a fost ziua nunții...
(Pr. Patriciu Vlaicu, Împlinirea omului în viața de familie, Editura Apostolia, Paris, 2021, pp. 75, 77-78)
Îți mai recomandăm și: Cele cinci etape ale unei relaţii de iubire
Legătura soților se face în Ceruri, pentru vecie
La temelia unei familii fericite stă o prietenie curată
Citește despre:Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro