Aţi amintit în scrisoarea dumneavoastră că Dumnezeu nu cere mai mult de la om decât împlinirea îndatoririlor chemării sale, îndatoriri pe care, după gândirea dumneavoastră, vă străduiţi să le îndepliniţi, fără să aveţi mustrări de conştiinţă. Dar după cum acest punct nu este lipsit de importanţă, trebuie să ne gândim mai bine asupra lui. Această obligaţie constă în împlinirea poruncilor lui Dumnezeu, după făgăduinţa făcută de noi la botez, orice chemare am avea. Dar la împlinirea acestor porunci ni se împotriveşte vrăjmaşul neamului omenesc - diavolul, despre care scriu Sfinţii Apostoli. Sfântul Petru scrie: «Fiţi treji, privegheaţi. Potrivnicul vostru, diavolul, umblă, răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită. Căruia staţi împotrivă, tari în credinţă» (I Pt. 5, 8-9). Sfântul Pavel zice: «Căci lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stâpâniilor, împotriva stâpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în văzduhuri» (Ef. 6,12). Vedeţi ce război nevăzut ducem noi! El se străduieşte totdeauna să lupte împotriva neamului creştinesc cu lucrări potrivnice poruncilor dumnezeieşti, prin mijlocirea patimilor noastre. Principalele lui arme sunt patimile: iubirea de slavă, iubirea de plăceri şi iubirea de arginţi. Biruiţi fiind de acestea sau doar de una dintre acestea, le dăm intrare liberă să lucreze în inimile noastre. Din felul cum gândiţi se vede că aveţi o idee nedesăvârşită despre această luptă sau împotrivire şi nu atâta prudenţă pe cât stăruinţă să vă îndepliniţi această obligaţie fără mustrări de conştiinţă. Dar nici aici nu aţi pătruns aşa cum se cuvine, ca să ştiţi în ce constă aceasta. Chiar dacă v-aţi împlini întreaga datorie fără mustrări de conştiinţă, în lipsa smereniei nu aveţi nici un folos.

(Sfântul Macarie, Starețul Macarie de la Optina, Editura Doxologia, Iași, 2012, p. 281)