Oricât ar părea de ciudat, este totuşi adevărat că venim în lumea aceasta nu ca să petrecem în ea, ci ca să ne izbăvim de ea – în acelaşi fel cum oamenii merg la război nu ca să petreacă în război, ci ca să se izbăvească de el! Oamenii merg la război în nădejdea unui bine mai mare decât războiul; noi venim în această viaţă pentru un bine mai mare decât viaţa. Noi venim în această viaţă pentru o viaţă mai bună şi mai trainică. Adevăraţii Creştini nu au socotit niciodată viaţa aceasta altceva decât un serviciu militar. Fiecare ostaş trebuie să-şi împlinească serviciul militar şi să plece acasă. Şi precum ostaşii numără zilele slujirii lor şi se gândesc cu bucurie la întoarcerea acasă, tot aşa şi Creştinii neîncetat cugetă la sfârşitul acestei vieţi şi la întoarcerea acasă.

(Sfântul Nicolae Velimirovici Episcopul Ohridei şi Jicei, Gânduri despre bine şi rău, Editura Predania, p. 62-63)