Viața aceasta (pământească) nu are scopul în sine, ci în cealaltă. A o trăi ca scop în sine înseamnă să-i tai perspectiva veșniciei, înseamnă să negi, să alungi pe Iisus din tine, să alungi Sensul și să rămâi cu nonsensul (cu diavolul).

A trăi așa, înseamnă să răspunzi lui Iisus: Toate Îți sunt date ție, afară de mine; eu m-am dat altuia, diavolului. 

Dacă Iisus fericește pe cei ce văd în El un sens, o garanție și o desăvârșire, înșirând pe Prooroci și pe Împărați, sigur că cei ce nu găsesc în aceasta fericirea, sunt nefericiți și nu-L vor vedea niciodată! Aceia sunt "înțelepții" care și-au pierdut Sensul: "înțelepții" fără Hristos.

Față de Dumnezeu preferați să fiți copii, și veți fi fiii lui Dumnezeu! Aceasta este o înțelepciune mai mare (pentru fiii învierii), una din bucuriile lui Dumnezeu scrisă în Cartea Vieții, pe numele fiecăruia care se decide așa! 

(Părintele Arsenie Boca, Din învățăturile Părintelui Arsenie Boca, Rostul încercărilor, Editura Credința strămoșească, 2004, p.35)