Tatăl aleargă din depărtare. Hristos a murit când noi eram încă păcătoşi (Rom. 5, 8). Tatăl aleargă afară. Aleargă în Fiul Său, când prin El coboară din cer și vine pe pământ. Hristos spune despre Sine și despre Tatăl: pentru că nu sunt singur, ci Eu şi Cel ce M-a trimis pe Mine (In, 8, 16).

A căzut pe grumazul lui, adică a căzut atunci când prin Hristos întreaga divinitate s-a coborât și a sălășluit în natura umană. Ne întrebăm când l-a sărutat? L-a sărutat atunci când mila şi adevărul s-au întâmpinat, dreptatea şi pacea s-au sărutat (Ps. 84, 11).

Aduceţi degrabă haina lui cea dintâi şi-l îmbrăcaţi, cea pe care Adam a pierdut-o, nesfârșita slavă a nemuririi. Daţi inel în mâna lui, inelul cinstei, numele libertății, mărita chezășie a duhului, pecetea credinței și zestrea căsătoriei cerești. Ascultă pe Apostolul: v-am logodit unui singur bărbat, ca să vă înfăţişez lui Hristos fecioară neprihănită (2 Cor. 11, 2). A pusîncălţăminte în picioarele lui pentru ca picioarele sale să fie încălțate când predică evanghelia, căci cât de frumoase sunt picioarele celor ce vestesc pacea (Rom. 10, 15).

(Petru Hrisologul, Predica 5, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)