O seară mai mult prin durere, decât prin apusul soarelui
Era seară pentru minţile întunecate de norul negru al durerii şi al tristeţii, deşi vestea învierii a dat o slabă licărire amurgului.
(In. 20, 19) Şi fiind seară, în ziua aceea, întâia a săptămânii (duminica), şi uşile fiind încuiate, unde erau adunaţi ucenicii de frica iudeilor, a venit Iisus şi a stat în mijloc şi le-a zis: Pace vouă!
Era seară mai mult prin durere, decât prin vreme. Era seară pentru minţile întunecate de norul negru al durerii şi al tristeţii, deşi vestea învierii a dat o slabă licărire amurgului, însă Domnul încă nu strălucise în toată strălucirea Sa.
(Petru Hrisologul, Predica 84,2, traducere pentru Doxologia.ro de Alexandra Zurba)
