Meşteşugul meşteşugurilor, suflete al meu, este ca, de îndată ce pătrunde înăuntrul nostru gândul viclean, să-l alungăm, să ne întoarcem iute şi s-o apucăm pe alt drum.

Să nu ne mai gândim la imaginea ruşinoasă care a venit în închipuirea noastră, să nu o mai ţinem în minte, îndulcindu-ne cu deasa amintire a acelui chip.

Când amintirea unui chip  ne vine în minte, îndată să o alungăm, pentru că ne va înfierbânta trupul, iar aprinderea lui nu se stinge uşor.

Să vedem de departe primejdia şi să ne luăm toate măsurile, ca să fim păziţi de gândurile ruşinoase. Aşa făceau toţi Sfinţii Părinţi şi scăpau de păcat prin trezvia inimii şi prin rugăciunea neîncetată.

Trebuie ca toate simţurile să stea de pază şi să privigheze din toate părţile, ca să nu intre hoţii înăuntru şi să ne biruiască.

(Sfânta Mănăstire Karakalu, Sfântul Munte Athos, Părintele Matei de la Karakalu, un lăcrător tăcut al virtuţii)