Conform Tradiției, această icoană făcătoare de minuni a fost timp de mulți ani așezată înaintea unei coloane din katholikonul Mănăstirii Vatoped, din Sfântul Munte Athos.

În anul 1730, icoana Maicii Domnului „Îndrumătoarea” a dispărut în mod misterios din biserică, nefiind găsită nici în incinta mănăstirii. Având în vedere faptul că ușile bisericii erau încuiate, călugării s-au gândit că icoana a fost furată de hoți. La scurt timp după aceasta, au auzit că icoana se afla în Mănăstirea Xenofont, la o distanță de trei ore de Vatoped.

Mai mulți călugări au fost trimiși pentru a readuce comoara sfântă la Mănăstirea Vatoped. După ce icoana a fost reașezată în locul inițial, părinții din mănăstire și-au luat măsuri de precauție, pentru a preveni dispariția icoanei. Cu toate acestea, icoana Maicii Domnului a dispărut din nou din Mănăstirea Vatoped și a reapărut în Mănăstirea Xenofont. Această minune s-a repetat de trei ori, după care monahii de la Vatoped s-au convins că acest lucru este de fapt o întâmplare minunată și au decis să nu se împotrivească voinței Maicii Domnului de a rămâne la Xenofont.

Ca semn de binecuvântare, frații au dăruit lumânări pentru a fi aprinse înaintea icoanei și ulei pentru a fi ars în candelă.

Icoana Maicii Domnului „Îndrumătoarea” („Odighitria”) de la Xenofont este așezată în katholikonul mănăstirii, în fața unei coloane din partea stângă, în același loc în care era așezată la Mănăstirea Vatoped.

„Odighitria” este denumirea dată unui tip iconografic al Fecioarei Maria cu Pruncul, răspândit atât în arta bizantină, cât și în țara noastră. Cuprinde chipul Mariei, care ține Pruncul pe brațul stâng și arată spre El cu mâna dreaptă (de aici denumirea de „Îndrumătoarea”). După Tradiție, prima icoană cu această compoziție a fost pictată de Sfântul Evanghelist Luca și a devenit prototipul icoanei împărătești a Maicii Domnului.