Până astăzi, pe chipul Sfântului Gheorghe, sub bărbie, se vede o rană pricinuită de cuţitul unui iconomah, rană din care a curs sânge. Partea din spate a icoanei este arsă. Probabil iconomahii au aruncat-o în foc, de unde a luat-o un oarecare creştin evlavios şi a aruncat-o în mare, pentru a o salva.

Aşa a ajuns icoana Sfântului Gheorghe în Sfântul Munte, spre a fi apărător al acelui binecuvântat loc, întărire şi mângâiere monahilor.

Pe locul în care a ajuns icoana făcătoare de minuni a Sfântului Gheorghe a apărut un izvor de aghiasmă. Chiar dacă izvorul este la nivelul mării, apa este dulce și bună de băut. Aghiasma Sfântului Gheorghe este considerată tămăduitoare, mai ales pentru bolile de rinichi.

La sfârşitul secolului al X-lea, icoana a fost aflată în apropierea locului unde astăzi se ridică Mănăstirea Xenofont. Cuviosul Xenofon a aflat un mic altar închinat Sfântului Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir, precum şi icoanei făcătoare de minuni a Sfântului Marelui Mucenic Gheorghe, venită pe mare. Văzând sfânta icoană şi aflând despre minunata călătorie a ei pe mare, Cuviosul Xenofon a zidit pe cheltuiala sa o biserică (vechiul katholikon al mănăstirii), chilii şi alte clădiri necesare.

Astăzi, icoana este aşezată spre închinare în noul katholikon al Mănăstirii Xenofont.