Icoana Înfricoșătoarei Judecăți de Apoi

Icoana Înfricoșătoarei Judecăți este una dintre cele mai ample și mai bine conturate scene din întreg ansamblul de fresce al unei biserici sau mănăstiri. Fiecare icoană a Judecății de Apoi este unică, datorită naturii extrem de complexe a compoziției, cu toate că urmează același model – Cartea Apocalipsei.

Înfricoșătoarea Judecată sau Judecata de Apoi reprezintă Judecata finală a lui Dumnezeu, care se va săvârși la sfârșitul lumii, așa cum este descrisă în Apocalipsa scrisă de Sfântul Ioan Teologul.

Icoana Înfricoșătoarei Judecăți este una dintre cele mai ample și mai bine conturate scene din întreg ansamblul de fresce al unei biserici sau mănăstiri. Fiecare icoană a Judecății de Apoi este unică, datorită naturii extrem de complexe a compoziției, cu toate că urmează același model ‒ Cartea Apocalipsei.

Simbolul sfârșitului lumii este reprezentat întotdeauna pe cer în partea stângă, sub forma unui sul ce este derulat de îngeri.

În partea de sus, central, este reprezentat Domnul Savaot, având de-a dreapta „Ierusalimul cel ceresc”, cu fericirea celor drepți, iar de-a stânga, îngerii Luminii îi aruncă jos din cer pe îngerii întunericului (demonii).

Mântuitorul Iisus Hristos este zugrăvit șezând pe tron, deasupra tuturor, înconjurat de un nimb de raze, având de-a stânga Sa pe Fecioara Maria și în dreapta pe Sfântul Ioan Botezătorul (ca în icoana Deisis) ‒ mijlocitori pentru omenire în ziua Judecății. La picioarele lor sunt zugrăviți stând în genunchi Adam și Eva, primii oameni de pe pământ. De ambele părți stau Sfinții Apostoli (câte șase pe fiecare parte), ținând în mâini cărți deschise. În spatele apostolilor stau îngerii ‒ gardienii cerești.

În centrul icoanei este reprezentată Hetimasia, adică tronul pregătit pentru Judecată. În jurul Tronului Hetimasiei se află un grup de oameni care se adresează Judecătorului: „Când te-am văzut noi flămând…?” (Matei 25, 44). Printre acești păcătoși întâlnim inscripții explicative ale neamului din care aceștia fac parte: ruși, greci, etiopieni etc.

De sub tronul lui Hristos iese o mână ce ține în ea mai mulți prunci care simbolizează „sufletele neprihănite ce se află în mâna lui Dumnezeu”. De un deget al mâinii atârnă o balanță cu care se măsoară faptele oamenilor. În jurul acestei balanțe, îngerii duc o adevărată luptă cu demonii, pentru sufletul omului ce este prezentat acolo sub forma unui bărbat tânăr, fără veșminte.

Iadul este zugrăvit sub forma unui foc (focul iadului) în care plutește satana, călare pe o fiară. Din ghearele de foc ale fiarei și până la picioarele lui Adam urcă un șarpe lung, zbătându-se, care simbolizează păcatul. În unele icoane, șarpele apare stilizat sub forma unui râu de foc.

În partea de jos a icoanei apare zugrăvit „Sânul lui Avraam”. Aici sufletele celor drepți se bucură printre pomii Paradisului. La porțile Raiului, drepții sunt primiți de Sfântul Apostol Petru, care ține în mână Cheile Împărăției.

În partea opusă, în antiteză cu Raiul, se află focul iadului și pedepsele pe care le suferă necredincioșii: „întunericul cel mai dinafară”, „viermele cel neadormit”, „rășina” (smoala). Central este zugrăvit, legat de un stâlp, un adulterin milostiv care, pentru milostenia săvârșită, este salvat de la pedeapsa veșnică, dar care pentru desfrânare rămâne veșnic lipsit de Împărăția Cerurilor.

De la același autor

Ultimele din categorie