La bisericile parohiale, în ajunul sărbătorilor mari (praznice, sfinţi cu Priveghere, hramuri), iar la mănăstiri şi în ajunul duminicilor se uneşte cu Vecernia o rânduială deosebită, numită Litie.

Ea nu constituie o slujbă aparte, de sine stătătoare - neavând nici formulă de binecuvântare la început, nici formulă de încheiere. De aceea, nu se săvârşeşte niciodată singură, ci se încadrează fie în slujba de seară - Vecernia sau Privegherea, fie, mai rar, în cea de dimineaţă - Utrenia.

Cele cinci pâini care sunt binecuvântate de preot printr-o rugăciune specială sunt o amintire a celor cinci pâini binecuvântate de Iisus Hristos în deşert, pâini cu care au fost hrănite cinci mii de persoane care îl ascultau. După ce este binecuvântată în timpul acestei slujbe, pâinea este tăiată şi împărţită, la sfârşit, credincioşilor.

Litia simbolizează şi este, de asemenea, o actualizare a agapelor din comunităţile creştine foarte timpurii. Pe atunci, după ce credincioşii primeau Trupul şi Sângele lui Hristos, se adunau la o masă comună. În acest fel, ei exprimau legătura frăţească pe care o crea credinţa comună şi Împărtăşirea din acelaşi Dumnezeu. În plus, agapele aveau şi un scop caritabil, acela de a oferi hrana necesară celor mai săraci dintre ei.