De ce se rostește Ectenia Mare din fața Sfintelor Uși?

Taine, ierurgii, slujbele Bisericii

De ce se rostește Ectenia Mare din fața Sfintelor Uși?

    • De ce se rostește Ectenia Mare din fața Sfintelor Uși?
      De ce se rostește Ectenia Mare din fața Sfintelor Uși?

      De ce se rostește Ectenia Mare din fața Sfintelor Uși?

Ieşirea preotului din altar şi rămânerea lui în faţa Sfintelor Uși închise, unde citește în taină rugăciunile luminilor şi de unde rosteşte apoi Ectenia Mare, închipuie alungarea din rai a primilor oameni, după căderea lor în păcat.

Ieşirea preotului din altar şi rămânerea lui în faţa Sfintelor Uși închise, unde citește în taină rugăciunile luminilor şi de unde rosteşte apoi Ectenia Mare închipuie alungarea din rai a primilor oameni, după căderea lor în păcat. Preotul reprezintă acum omenirea de dinainte de venirea Mântuitorului, implorând mila dumnezeiască, în faţa porţilor zăvorâte ale cerului.

Prin cererile ecteniei mari, rostite în cadrul slujbei Vecerniei, credincioșii sunt îndemnați sa aibă pace în suflet, pentru a se putea adresa lui Dumnezeu curaţi şi fără prihană. Pacea din suflet se păstrează printr-o conştiinţă curată, dar mai este condiţionată şi de o serie de factori obiectivi. De aceea, în prima parte a Ecteniei Mari, credincioşii sunt îndemnaţi să se roage şi „pentru pacea a toată lumea... şi pentru unirea tuturor”. Dacă există pace în comunitatea creştină şi, în general, în lume, se poate păstra cu mai multă uşurinţă şi pacea interioară.

În continuare, la Ectenia Mare, preotul se roagă pentru lăcaşul de închinare, pentru cei ce cu „evlavie, cu credinţă şi cu frică de Dumnezeu” se roagă în Sfânta Biserică. Prin următoarele cereri, preotul se roagă pentru biserica şi localitatea respectivă, precum şi pentru toate oraşele şi satele, împreună cu cei care locuiesc în ele; pentru cârmuitorii şi slujitorii bisericeşti de toate treptele; pentru rodirea îmbelşugată a pământului; pentru cele ce sunt de trebuinţă şi de folos celor care se află în felurite călătorii, pentru cei bolnavi trupeşte sau întristaţi sufleteşte şi pentru salvarea celor aflaţi în robie, care poate fi trupească sau sufletească.

Toate aceste îndemnuri prin care este dirijată rugăciunea credincioşilor se încheie cu acela ca noi toţi să ne rugăm pentru a fi izbăviţi de orice necaz, urgie, primejdie şi nevoie. Urmează apoi o invocaţie generală: „Apără-ne şi ne mântuieşte, miluieşte-ne şi ne păzeşte pe noi, Dumnezeule, cu harul Tău”. Prin această formulă se rezumă esenţa tuturor cererilor din îndemnurile precedente ale Ecteniei şi, în acelaşi timp, se face mărturisirea că îndeplinirea rugăciunilor rostite o aşteptăm ca pe un dar din partea lui Dumnezeu.