El s-a apropiat de ea şi i-a spus: „Rosteşte «Tatăl Nostru»“. Sora mea l-a ascultat şi a început, după putinţă, să rostescă „Tatăl Nostru”. A mai trăit după aceea încă douăzeci şi şapte de ani.
Această minune s-a întâmplat acum treizeci de ani în satul Nazia, regiunea Leningrad. Sora mea mai mare, Sofia, după naşterea fetiţei, s-a îmbolnăvit de diabet zaharat. Pe atunci avea doar douăzeci de ani. Şi iată că într-o noapte, la fereastră, i-a apărut Sfântul Nicolae. Când Sofia s-a trezit, a văzut un bătrânel, însă nu s-a speriat pentru că imediat l-a recunoscut ca fiind Sfântul Nikoluşka. El s-a apropiat de ea şi i-a spus: „Rosteşte «Tatăl Nostru»“. Sora mea l-a ascultat şi a început, după putinţă, să rostescă „Tatăl Nostru”. A mai trăit după aceea încă douăzeci şi şapte de ani. În toţi aceşti ani ea a fost vioaie, energică şi n-a pregetat să muncească, încât şi duşmanii se minunau: „De unde are ea atâta putere?“ O ajutau Sfântul Nicolae Făcătorul de minuni şi rugăciunea „Tatăl Nostru“. Irina Savenko, oraşul Kirişi
(Sfântul Ierarh Nicolae, Noi minuni ale Sfântului Nicolae, Editura Sophia, București, 2004, p. 10)
