Despre Sfântul David Bătrânul este greu să spui cuvinte pe măsu­ra lucrării duhovniceşti a acestuia. Se pot ţine multe cuvântări despre el, despre viaţa sa aleasă, despre nevointele sale, despre învătăturile sau despre minunile sale. Astăzi voi vorbi despre ajutorul dat la vreme de necaz de sfânt tuturor celor care i-au cerut ajutorul. Voi începe cu un cuvânt frumos al marelui stareţ Iacov Tsalikis: "Minunile Cuviosului David sunt foarte multe, nenumă­rate! Nu ar ajunge nici hârtia, nici cerneala, dar nici timpul ca să scriu minunile zilnice ale sfântului. Este un sfânt mereu prezent în viaţa cre­dincioşilor."

Chiar dacă nu este la fel de cu­noscut precum Sfântul Nectarie sau Sfântul Ioan Rusul, minunile care au fost aşternute în scris despre Cuviosul David sunt multe, foarte multe. Şi aproape toate s-au petrecut în vremuri apropiate de ale noastre. Cei care le mărturisesc sunt de mul­te ori chiar cei vindecati, sau cei care s-au rugat pentru bolnavi şi aceştia s-au vindecat, sau cei ajutaţi în fel şi chip de Cuviosul David. În multe din necazurile lor recunoaştem necazuri­ ale noastre, în multe dintre problemele lor recunoaştem problemele noastre. În durerile lor recunoaştem durerile noastre. Şi, dacă vom avea credinţa lor, în bucuriile lor vom ajunge să re­cunoaştem şi bucuriile noastre...

Primele minuni la care voi face referire seamănă, în partea de început, unor ştiri de televiziune. Suntem reeducaţi de televizor, şi privim ştiri despre oameni care au tot felul de accidente, oameni care suferă, din di­ferite motive, şi viaţa lor e biruită de durere. "Unde este Dumnezeu?" - se întreabă multi. "Unde era Dumnezeu în timpul incendiului, sau al inundaţiilor, sau al cutremurului?" Citind minunile săvârşite de sfinţi, ne dăm seama că Dumnezeu este alături de fiecare dintre noi, şi ajutorul Său vine pe măsura credinţei noastre. Sau, mai bine zis, covârşeşte măsura credin­ţei noastre. Pentru că noi nu suntem vrednici de minuni, dar El le face în viata noastră...

Într-o zi din luna iunie a anului 1990 trei avioane militare zburau deasupra Mănăstirii Cuviosului David. Unul dintre avioane a început să piardă din înălţime şi se apropia de pământ. Când situaţia era scăpată de sub control, avionul a lovit chiar crengile unui pin. Totul părea pier­dut. Dar, atunci, în chip minunat, o putere nevăzută a ridicat avionul în sus, iar apoi acesta a zburat ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat mai înain­te. Când avionul a ajuns pe aeroport, s-au găsit ramuri de pin agăţare de el, mărturie a minunii. Mama pilotului s-a rugat mult lui Dumnezeu, vrând să i se descopere ce sfânt o ajutase. Şi într-o noapte a văzut în vis un călu­găr care i-a spus că e Cuviosul David, că el i-a salvat fiul şi pe cei care erau împreună cu el. I-a cerut să vină la mănăstirea sa din Evvia, pentru a i se închina. Şi, când femeia a mers în pe­lerinaj împreună cu soţul ei, pentru a-i multumi Cuviosului, văzându-l în icoană l-a recunoscut imediat: "Acest sfânt ne-a salvat copilul", a spus ea, cu inima plină de bucurie.

Dacă nu ar fi intervenit Cuviosul David, avionul acela s-ar fi prăbu­şit.  Emisiunile de ştiri ar fi comentat cu lux de amănunte accidentul. Dar aşa, întamplarea a ajuns şi în inimile noastre... Puţini dintre noi zboară  des cu avionul... Dar toţi călătorim pe marea acestei vieţi, şi vicleanul diavol vrea să ridice furtună asupra noastră, pentru a ne lua vieţile. Dar noi, dacă purtăm în suflete astfel de prieteni cereşti, vom ajunge cu bine la liman.

(…) E important să vorbesc puţin şi despre apa de la izvorul Cuviosului. Într-o zi, o femeie avea dureri de cap insuportabile. Ducându-se să se în­chine la moaştele Cuviosului, după ce s-a închinat, s-a dus la izvorul cu­viosului să bea apă sfinţită. Când a băut, a văzut chiar mâna Cuviosului David cum binecuvânta apa care curgea acolo. Şi durerile de cap au părăsit-o de îndată...

Dar câte alte minuni nu s-au fă­cut cu această apă... Şi nu doar vin­decări. Unele femei credincioase, când făceau pâine, puneau puţin din această apă sfinţită în loc de drojdie. Iar pâinea creştea, pentru credinţa lor şi ajutorul Cuviosului...

Mulţi pelerini merg la mănăsti­rea din Evvia. Unii cu credinţă, alţii în vizită, în excursie. Să vadă locuri frumoase... În functie de credinţa pe care o avem vine şi ajutorul sfinţilor, să nu uităm asta. Să ne ajute Bunul Dumnezeu ca de acum înainte să pu­nem început bun mântuirii noastre, şi să îi cerem ajutor Sfântului David pentru a înfrunta toate ispitele şi ne­cazurile care ne stau înainte. Amin.

(Viaţa şi minunile Cuviosului David din Evvia, ediţie îngrijită de părintele Ignatie Dumitrescu, Editura Egumeniţa, p. 41-57)